PÂNĂ UNDE ȘI PÂNĂ CÂND

”Primar pentru toți, nu pentru hoți”. Am decupat acest slogan electoral pentru o analiză logică ce poate veni în sprijinul candidatului, dar mai ales a votantului. Ce spune fraza? Fraza spune că primarul, care era încă în stadiu de candidat, a pornit lupta electorală de pe poziția exclusivistă: ”Voi fi primarul tuturor din care elimin hoții”. Cum pot fi eliminați hoții, din totalul oamenilor cu drept de vot? Pur și simplu prin ignorarea acestora. Știm care sunt hoții nominal?! Aș, de unde!
Știm doar că hoții de drept sunt în pușcărie, iar cei care și-au ispășit pedeapsa au fost redați societății ca oameni recuperați, educați, de treabă și numai buni de pus la treabă, pentru construirea unui nou viitor.
Această interpretare este pe cât de generală, pe atât de greu de înțeles. Există o lege, care este un afront la drepturile și libertățile cetățenești, care interzice activitatea politică a celor care au călcat strâmb în funcțiile importante ale statului și au ajuns în spatele gratiilor. Această lege este fermecătoare la citit, dar plină de capcane atunci când vrea cineva să o aplice în practică.
Moralmente nu ar trebui existe o pornire din partea acestora de a reveni pe terenul de joc. Se apelează la bunul simț sub formă de componentă principală a alesului sau a numitului într-o funcție de mare răspundere și reprezentativitate, care ar fi trebuit sau ar trebui să-l țină în afara terenului de joc.
Ideea de analist, de parte exterioară a scenei, de consultant, dacă individual posedă și astfel de veleități, îi vor servi mult mai bine în următorul parcurs decât proțăpirea sa prin conjuncturi de moment și jocuri politice.
În unele cazuri instanța de judecată precizează exact timpul pe care fostul infractor ar trebui să-l petreacă pe tușe. Dar, după expirarea suspendării, conform legii invocate, nenorocitul pierde orice șansă de a demonstra că pușcăria făcută a fost un simplu accident de parcurs.
Această latură a comentariului meu va fi o pâine bună pentru instituţiile care apără drepturile omului, așa cum și atacul la Curtea Constituțională a Românie intră în sarcina Avocatului Poporului, cel puțin. Noi să ne întoarcem la sloganul electoral pe care un candidat a încercat să-și pună în evidență, poate, neprihănirea sa politică.
Sunt astfel de voci, care nu au mai fost la putere niciodată! Poate e bine pentru că așa ne dăm și noi seama cum gândește și cum se comportă o astfel de minte. Puritatea este o latură a curățeniei fizice și morale, prin care se încearcă impunerea valorilor credinței, ale relațiilor dintre oameni, printre puținele garanții ale adevărului și dreptății.
Până astăzi, după 31 de ani de democrație funcțională, s-a dovedit că puterea corupe. Doar partidele aflate în opoziție sunt aproape de interesele electoratului, ale cetățeanului. Ajunși la putere cei din opoziție au întoarceri spectaculoase astfel încât promisiunile ajungeau să fie uitate, ignorate, contrazise chiar. Nimic din ceea ace s-a promis nu mai poate fi realizat. Vinovățiile sunt multiple, hilare și uneori de ”râsul curcilor”. Numai ei, cei care au ajuns la Putere, nu sunt vinovați. Tot timpul cei din opoziție poartă marea vină că ei nu sunt în stare să lucreze în interesul cetăţeanului așa cum au promis pe când se aflau în opoziție. Puterea corupe și te invite la hoție, ceea ce confirm instituțiile abilitate de lege cu astfel de anchete. Și atunci cum mai rămâne cu sloganul politic: ”Primar pentru toți, nu pentru hoți”? Doar dacă primarul se va afla în opoziție va fi primarul mult dorit de cei care doresc să vadă cu ochii lor cum înfloreşte fiecare leu din banul public?!
Dar procurare fondurilor necesare dezvoltării orașului, fiind un primar al opoziției, cum se va mai face când cei aflați la Putere au demonstrat, tot de 31 de ani, că le țipă măseaua primarilor lor și nu mai au nici timp și nici bani pentru restul ”cerșetorilor din opoziție?!”
Iată cum din nou înregistrăm un eșec al celor care fug după o rimă facilă, care să facă fluid un posibil mesaj, fie el și electoral. ”Toți cu hoți” este o rimă a hazardului, a întâmplării, cu o sonoritate, trebuie să recunoaştem, care trezește, care te scoală dintr-o posibilă apatie, dar care nu are forța să se susțină singură. Să te facă să crezi că mintea care a surprins-o este una, nu numai jucăușă, inteligentă, dar și plină de har.
Este adevărat, nu vorbim despre un concurs de elite. Nu vorbim decât despre ceea ce a rodit terenul nostru, mai mănos, mai arid, mai plin de flori de maci sau de scaieți, spațiul în care încercăm să cuprindem tot ceea ce ni se oferă ca produse expirate sau cu termenul de garanție în regulă.
Între un hoț și un om cinstit, nu poți să alegi pe omul care are împărtășește aceleași valori morale cu tine. Hoții cu hoții și cinstiții cu cinstiții! Dar ce te faci atunci când, pe pojghița scenei politice, simți cum alunecă un picior în spațiul hoților, dând dracului întreaga coșmelie a pretenției de a nu fi de partea hoților? Atunci, faci ceea ce face un om serios, cu principii și coloana vertebrală de verticalitatea Coloanei Infinitului, îți dai demisia! Fugi, până unde și până când?
ADI CRISTI