Clovn
Vopsit pe față
Zâmbetul mă strânge
Și inima îmi stoarce
Lacrima
Cum mai sunt strânse
Vorbele și puse
în saci de in
cuvintul te păstra
Trece la pas
cu hohotul de râs
piciorul saltului mortal
ajunge-n ghips să fie pus
și tumbe presărate sunt
despinse frunze
scot pământ
pe gura plină de nervuri
hohot de râs și zbor de fluturi
evreul este clovnul tuturor
adus de spate
întins pe covor
călcat cu tălpile de aur
al celor care vor
să treacă-n zbor
frunza de laur.
Clovnul e clovn
Chiar dacă știe
că masca îl cunoaște
de parcă ar fi vie.
ADI CRISTI