AMPRENTEAZĂ PUTERNIC PĂRȚILE MOI ALE CONDUCĂTORILOR

Începe marea triere. Se joacă deja ultima carte. Fiecare partid politic, care contează în lupta parlamentară, încearcă pentru prima oră să fie atent la mișcările adversarilor. Să-și vadă competitorii, să nu se trezească ”de râsul lumii”, cu nume ce îi înspăimântă, fără ca să mai vorbim de cei cu care se va consuma încleștarea electorală.

În general, partidele au fost atente la nume,  la personaje, la istoria acestora. Ocolesc cu bună știință personajele vizibile, ale căror notorietăți au făcut carieră în trecutul apropiat. Poate și de aceea, cel mai la îndemână înlocuitor al ”baronului local” nu poate fi altul de cât Marele Anonim, Necunoscutul. O astfel de alegere poate fi o salvare, un ”altceva” la nivel de atitudine, dar și de imagine.

Peste noapte vom încerca să ajungem în dimineață, a doua zi, cu un alt chip care să ne dea încredere, să ne spună că de această dată este altceva, nume noi, tineri de perspectivă, școliți la universităţi recunoscute, energici, cu putere de muncă și cu acea dorință de a se remarca prin munca depusă în folosul comunității!

Aceste arme nu  mai fac parte din categoria ”armelor secrete”, chiar și numai pentru că suntem în criză de timp. Deja se mizează pe surpriza primei impresii, care poate fi devastatoare pentru electoratul astfel plăcut surprins sau, din contra, poate fi nimicitoare pentru cei care au riscat cu astfel de ”nume noi”, care nu au avut forța necesară impunerii. Se joacă totul pe o carte! Spre surprinderea clasei politice, totul se află într-un blocaj de imaginație, de soluții. Suntem din ce în ce mai desfigurați la bunele intenții, care se prăbușesc una câte una, ajungând să caricaturizăm ideea de democrație. Partidele politice sunt surprinse în ofsaid, sunt descoperite afară din joc, atâta timp cât misiunea lor devine străină cerințelor celor mulți. În loc să ne concentrăm asupra actului medical, de exemplu, pentru a învinge noul coronavirus, liderii politici nu ezită să-și înăsprească loviturile sub centură, gândind că doar prin alegeri parlamentare războiul acesta poate fi câștigat. Nu contează numărul victimelor, nu contează pierderile economiei aflată în stare roșie, incandescentă, supraîncălzită,  atâta timp cât, realitatea din imediata apropiere a electoratului este sub formă de vâlvătaie, de spaimă și mai ales de lipsă de soluții.

Obsesia alegerilor a început să sape puternic la baza spaimei de moarte, datorată pandemiei care începe să ne sufoce, să ne strângă de gât, să ne facă să înțelegem că tăcere are legături ascunse cu moartea care ne bate la ușă. Fără a ne înspăimânta, suntem pur și simplu debusolați, prinși pe picior greșit, blocați între necunoaștere și necunoscut.

Asocierea dintre alegerile parlamentare și pandemia datorată noului coronavirus devine una explozivă, funcție de partea cui de afli, a celor din opoziție sau a celor aflați la putere. Opoziţia ar dori ca alegerile din 6 decembrie 2020 să se amâne, conform Constituției, până în primăvara anului 2021, timp în care spera că actualii guvernanți își vor eroda la maxim simpatia în fața electoratului. Cei aflați acum la putere simt că se află pe val, că acum este momentul să-și îndeplinească visul, de a fi pe toată linia câștigători, de la primarul de comună la Camera Deputaților, la Senat și Președinția României. Se poate spune că aceștia se află la un pas de îndeplinirea visului lui Klaus Werner Iohannis, acela de a avea totul al său, de a face tot ceea ce își dorește visul și inima, gândul și o simplă mișcare de bombeu, de deget scăpat discret în jos.

Într-o astfel de situație, trebuie să recunoaştem că am mai fost, tot de la comună și până la Senat, situație care  nu a reușit să-și adauge și Preşedinţia, din lipsă de înţelegere, de trădare internă, atunci când toți aveau po încredere totală între Crin Antonescu și Victor Ponta. Ghinionul s-a născut în lipsa lui Iohannis, moment în care Traian Băsescu a încurcat ițele și planurile, băgând dihonia între crin și victoraș, astfel încât să nu mai existe verde pe toată linia, să fie aruncată în aer acea coaliție contra-firii care se dovedise până atunci surprinzător de coerentă și productivă.

De această dată, aceeași liberali îngenunchiați în pandemia Victor Ponta  , crede că norocul le surâde încă o data, nesperat de timpuriu, astfel încât sunt decişi să nu se lase intimidați de un virus care, oricum am privi  noi, este pe cât de invizibil pe atât de străin aspirațiilor politice ale celor care sunt agățai de putere mai bine ca niciodată. Cel puțin așa consideră ei. Nu se știe ce crede populația, dar aceasta, în condiții de pandemie, se parte că poate fi atent și judicios manipulate. Oare încă mai suntem în stare să mințim și să furăm cu zâmbetul pe buze, chiar dacă buzele amprentează puternic părțile moi ale conducătorilor?

ADI CRISTI

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.