Păpușa

Sună din shofar chemarea

Și lasă turma să se adune

Să treacă drumul prin copite

Aer să treacă peste strune

În locul firului de iarbă

A existat fir de nisip

Când apă nu a fost în blid

Setea avea de cucerit

Te-ai ridicat din groapă

în picioare

Apoi pe Munte, pentru ca,

într-un final să fii recunoscut

În fumul negru de furnal

Păpușa rătăcește încă

Printre sandale și ghetuțe

Lacrima ta păzind-o de cuptoare

în inimi blânde și desculțe

Păpușa avea fața ta

Noapte spălată și lipită

Coșmarul stelei cu cinci colțuri

Întins în patul pus pe plită

Păpușa a trecut prin viață

Iar tu ai strâns grămezi de pluș,

De piele – cusută cu ață

Și un mormânt deschis în plâns.

ADI CRISTI