24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
„La Timișoara nu mai avem loc pe ATI. Orice caz nou va fi transferat in alt județ, spitalul nostru e plin. Mai sunt câteva locuri în spitalele suport COVID. Formele severe sunt foarte dificil de plasat într-un spital unde să avem oxigen cu presiune. Suntem într-o situație limită și pandemia continuă să crească”, a mai spus medicul Virgil Musta, șeful Clinicii de Infecțioase de la Spitalul „Victor Babes”, din Timișoara.
„Nu cred ca vom avea sărbători de iarnă, și nu cred că putem să sărbătorim morți sau să sărbătorim într-o situație în care multă lume e bolnavă. Noi vom rămâne la datorie și vom petrece sărbătorile în spitale, iar ceilalți nu se vor putea bucura de petreceri, pentru că toate localurile vor fi închise și toate evenimentele restricționate”, a continuat Virgil Musta să creioneze inevitabilul viitor ,care crește deja sub geamul fiecăruia.
Nu știu dacă suntem dispuși să auzim, fără a avea pretenția de a și asculta, sfatul medicului, dar ceea ce se întâmplă în ultimele trei luni cu noi aruncă deja un mare semn de întrebare între a reuși să ieșim din pandemie și a ne păstra în ecuația obiceiurilor cu ajutorul cărora am crescut în reflexele omului modern.
Medicii sunt singurii care ”au pus mâna pe virus”, care i-au simțit zbaterea, sunt primii soldați care au săpat și tranșeele, dar au asigurat opoziția continuă și fermă a reacției noastre față de mortalitatea ”ce a luat-o la vale”. Fiind practice scăpată din mână.
Noul coronavirus nu mai este chiar așa de nou. Ne apropiem de ”tăierea moțului”, neexistând încă dorința creștinării acestuia, prin taina botezului. O astfel de ”scăpare” poate explica legătura directă cu Diavolul. Dacă vorbim despre botez, vorbim și despre o ființă vie, o ființă pasibilă de conștiință.
Mai mult, deja începe să fie conturată perioada în care acest virus ne va condiționa să ne proiectăm viitorul. În primul rând apare din ce în ce mai clar că Covid-19 ne va ține de mână încă multe zile de acum înainte, Raed Arafat oferindu-ne perspectiva lunii martie 2021, momentul în care se va putea folosi vaccinul, care ne va scoate din câmpul de atac al noului coronavirus.
Profesorul Alexandru Rafila, încă reprezentantul României la OMS (și mai puțin politician), se arată a fi partizanul strategiei aplicată de Suedia, aceea a imunizării în masa. O astfel de terapie șoc s-a dovedit a fi benefică după plata unei jertfe importante de vieți omenești, oameni lăsați să se descurce pe cont propriu: dacă reușesc, prin sistemul lor imunitar, să învingă boala, atunci vor merge mai departe, dacă nu, Dumnezeu să-i ierte”. Această luptă bărbătească a vikingilor devine o lecție de autoeducare pentru autoapărare. Într-un asemenea moment s-ar termina cu lamentația poartă masca, nu vreau! astfel încât nici una din restricțiile pentru care guvernații cheltuiesc nu numai energie, nu numai bani, cât mai ales și nervi tociți la maxim.
Fiecare om va fi față în față cu pericolul viu numit Covid-19. Într-o astfel de plasare puțin mai contează pentru restul dacă cel aflat față în față cu moartea mai crede sau nu mai crede în măsurile de siguranță, oferite de specialiștii în sănătate. Ești ajuns la o anume vârstă și medicii își spun să stai în casă până ce trece urgia, trebuie să stai în casă! NU mai este loc de analize ale încălcării drepturilor cetățenești de o astfel de măsură. Foarte bine. Crezi, e bine! Nu crezi, riști pe cont propriu! Nimeni nu te va mai putea salva. Ieși afară din casă, nu porți mască, nu păstrezi distanța față de cei de lângă tine, nu te speli pe mâini ”ca la carte”, este riscul tău pe care ți-l asumi, fără prea multe comentarii. Fiecare dintre noi trebuie să-și scaneze starea de sănătate, co morbidităţile de care suferă, astfel încât, să fim din ce în ce mai conștienți că nu există o rețetă universal valabilă.
Va ieși învingător, din această întrecere cu noul coronavirus, cel care știe cine este, cel care se cunoaște pe sine, cel care vede în această luptă nu o nimicire a adversarului, cât mai ales o protecție a sa, are toate șansele de a prinde și următoarea dimineață, următorul răsărit de Soare.
Cred că aceasta poate fi nu numai calea cea dreaptă, cât mai ales calea sigură, la capătul căreia vom avea din nou șansa de a ne strânge mâna, de a ne îmbrățișa, fără spaima infectării.
ADI CRISTI
