EVREU DE SERVICIU VII

Speranță

 

 

Vinovații se nasc

Înainte să moară

Victima-și smulge

Glontele din cap

Criminalii respiră ca întâia oară

Iar groparii lucrează

Îngropați în iatac

 

Focul scrie cu fum

un blestem despre draci

Și cenușa se-nalță

tulburată de vânt

Ard vise sub pleoape

Infinitul e gol

Despre mâna adusă

Ca un mal mai aproape

 

Ard pleoape

închise sub pleoape

Ochiul vede nevăzutul din spate

Crește inima mai mult decât poate trupul

să meargă prin noi

Mai departe…

Visează și dă-mi și mie o aripă

Să încerc să mă-nalț

Mai mult decât în ziua de post

Speranța e singura pagină

Pe care o știu pe de rost.

 

ADI CRISTI