Începe să se încălzească atmosfera fără a ne folosi de reşoul din dotarea partidelor politice. Aerul devine din ce în ce mai încins, din ce în ce mai străveziu, astfel încât,t la orizont să apară acea dungă de rezistență ce arde mai ceva decât Soarele scăpat în caniculă.
Spaima politicienilor este și ea prezentă, mai ales în rândul celor care nu au habar de jocurile de sub mese, atât de glezne, cât mai ales de ticuri nervoase.
Se speră că cei care fac jocurile știu ce fac, chiar dacă, la vedere, ies cifre dintre cele mai alarmante, dintre cele mai înspăimântătoare.
Liberalii bat toaca și cred că și-au scăpat șansa în păpușoi, în timp ce pesedișii visează cu ochii larg deschiși la bidivii ce nu o dată i-au purtat pe aripile vântului, chiar dacă acesta s=a transformat, în cele din urmă, într-un adevărat uragan.
Grija liberalilor se zidește pe spaima prăbușirii procentelor în sine, ceea ce ar însemna, fără nici o șovăială, prăbușirea totală și imposibil de salvat.
Peste toate aceste semne negre mai vine și Gabriela Firea, proaspăt rănită de colțurosul Nicușor Dan, prin pierderea Primăriei Generale a Capitalei, cu cifrele la ea, cu dezvăluiri greu de combătut de către cei care sunt chemați la explicații, privind mișculațiile descoperite a fi împotriva cetățeanului și așa hăituit de tot felul de scenarii care mai de care mai șocante și mai păguboase pentru cei care vor fi chemați la urne, indiferent dacă vor mai rămâne în viață unul sau cel mult trei votanți, totul e să nu fie o cifră pară, pentru a nu se repeta alegerile.
”Dacă nu au nimic de ascuns față de români, atacă Gabriela Firea, de ce nu publicā proiectul de buget? De ce nu pun bugetul în transparență decizională așa cum prevede legea? Ce au de ascuns? De ce le e frică să vină cu bugetul înainte de alegeri? Ce nu trebuie să afle alegătorii despre intențiile PNL pentru anul viitor? Ei zic declarativ, înainte de alegeri, că nu vor majora taxele. Nu îi doare gura să mai mintă încă o dată, la fel cum au mințit când spuneau că vor respecta legea cu majorările de pensii, că vor dubla alocațiile de la 1 august, după ce tot ei le-au amânat, că nu se vor atinge de banii prevăzuți pentru majorările de salarii pentru profesori. Au fost numai minciuni, de sus, până jos. Nu putem merge pe încredere cu acest guvern. Oamenii nu mai au încredere. Să vină cu cifrele, pentru că nu pot minți cu cifrele. Nu îi vom lăsa să secretizeze bugetul înainte de alegeri”.
Față de acest atac de genul ”punct ochit / punct lovit” liberalii din interiorul partidului încep să-și arate nemulțumirile față de prestația Guvernului Orban, prestație care arată punctele vulnerabile ale guvernării, din ce în ce mai descoperită și mai plină de de puncte slabe.
Se vorbește despre pierderea într-o lună a cinci puncte procentuale de către PNL, ceea ce înseamnă un grav pericol care riscă să le spulbere încăpățânarea de a fi mai presus decât cei trei trandafiri, așa cum își imaginau Klaus Werner Iohannis și Ludovic Orban, dar mai ales Florin Câțu, acest acerb contestatar al social-democrației, risipitorul de aur a banilor fără număr, împrumutați la mare înghesuială.
În timp ce la noi este încă risipă în toată regula a pericolului Covid-19, nu putem să nu sesizăm o altfel de pandemie, de această data dincolo de Prut, în partea de Est a României, spațiul în care încă mai persistă mojicii și glodul, inima ciuruită a dragostei de țară, dar și lovitura de opincă a celui scos din rând și trimis la judecată.
Maia Sandu, candidatul care încearcă de această data să facă ceea ce nu s-a întâmplat în această parte de limbă română, alături de Igor Dodon, prietenul de interese al lui Vladimir Putin, s-au calificat pentru turul II al prezidențialelor, oferind țării o nouă speranță ce ar aduce partea de dincolo de Prut în direcția bună a drumului European. Totul e ca nu cumva, din nou, să-și bage coada trădarea celor 30 de arginți, astfel încât marea construcție a democrației să nu sufere de o nouă prăbușire, de o nouă întoarcere în timp, pornind de la zero, din momentul în care cel de lângă tine ți-a băgat cuțitul în spate, gândundu-se la binefacerile ce-l vor ajunge din urmă, plătindu-i-se astfel trădarea! Totul se întâmplă în tip real. Am trădat, m-ai plătit. Gata și de la capăt! Următorul la rând. Voi mai aveți propuneri, că eu mai am trădări de pus în practică. Hai la neica, trădarea e mare! Te scoală din morți, te pune pe picioare!
ADI CRISTI