24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Suntem scoși în față cum mai sunt scoși tâmpiții. Doar Gâgă ne mai poate reprezenta în cele mai depline facultăți mintale sau, pentru a nu dispera, în tot atâtea câte reușesc unii să absolve. De exemplu, președintele nostru infailibil, model KWI, pentru care nu există întrebare căreia să nu-i facă față, a devenit acel versificator greu de prins fără rimă, care are răspunsuri la toate, chiar dacă ieșirea prin gardul ”o altă întrebare” nu dă semen că l-ar putea prinde cu pantalonii pe vine.
Domnia sa a devenit un expert în a răspunde jurnaliștilor la cele mai incomode întrebări ajutându-se de sintagma PSD este de vină, de aceea avem nevoie acum, pe timp de pandemie, de organizarea alegerilor generale cu orice preț, cu orice costuri, pe care o asemenea aventură le invocă.
Actualul președinte, Klaus Werner Iohannis, nu ezită să-și construiască și să funcționeze pe ură antipesedistă, acest combustibil atomic, ceea ce ne pune într-o situație greu de gestionat, când vinovata principală nu poate fi alta decât muia roșie, în deplina ei atrocitate.
Nu este nevoie de o campanie electorală ”față în față” – a ținut să precizeze K.W.I. – se poate folosi cu succes metoda online, prin care omul politic să poată comunica direct cu alegătorul. Evident că în literatură există și acest gen fantezist, care nu are absolut nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate.
Există o încredere suspectă în câștigul pe care liberalii îl așteaptă de la alegerile din 6 decembrie, astfel încât, se crează o falsă așteptare de rezultate de dinainte știute și care, la vremea numărătorii votului, să se repete scenariul lamentabil de la alegerile locale din toamnă, atunci când progresiştii au pus stăpânire pe sălile în care au fost depozitate buletinele de vot, provocând cele mai incredibile falsificări de rezultate, Sub văzul camerelor de luat vederi, ”uitate” deschise. Doar lamentabilele lipse de procedură au permis instanțelor de judecată să nu ia în seamă imaginile care nu puteau să se constituie singure în capete de acuzare indubitabile.
Peste tot, în ”mediul galben”, există o relaxare a jocurilor făcute, ceea ce poate nu numai să surprindă, cât mai ales poate să contrarieze așteptarea. Peste tot liberalii se cred deja câştigătorii de drept ai Parlamentului. Sunt pregătiți să se sacrifice patru ani (cel puțin) la guvernare, locul de muncă în care au jurat, cu degetele împreunate la spate, că nu-și vor bate joc de popor.
În timp ce în țară se moare cu dedicație, moartea este distribuită la cei pe care boala îi trimite la ATI, acolo unde, stupefacție, medicii spun că nu mai sunt locuri, iar ei sunt nevoiți să aleagă, să trieze muribunzii, alegându-I pe cei care sunt deja plecați în brațele Doamnei cu Coasa.
Medicii sunt scoși la gâlceavă, să scoată eie castanele fierbinți cu mâinile lor. ”Am pierdut oameni pentru că nu am mai avut locuri la ATI” ne spune cu subiect și predicat, doctorul Virgil Musta, de la Spitalul ”Victor Babeș” din Timișoara. În timp ce ceilalți specialiști își puneau surlele și trâmbițele să vorbească, să facă apologia celor 1200 de paturi libere de la ATI, aceasta Fata Morgana pe care nimeni, la modul concret, nu reușește să pună mâna, să o facă să se trezească și să o invite la acea conferință de presă de la Cotroceni în care președintele reales nu ezită să se facă de râsul lumii, așa cum a reuşit el să se facă și în primul mandat.
În timp ce țara începe să moară accelerat, fiecare zi multiplicându-şi de câteva mii de ori pe cei infestați, morții crescând la rândul lor de peste o sută de ori, față de momentul din primăvara acestui an, când am început să învățăm ce este Covid-19 și ce rău face el populației.
Avem un președinte și 22 de milioane de români, hipnotizați de nebunia unuia, de obsesia acestuia când, prin fața ochilor, îi trec rânduri, rânduri pesediștii…
Mai avem o masa amorfă de aplaudaci un fel de cortegiu electoral cu ajutorul căruia străbate țara cei aflați la Putere, pentru a da lecții de viață, dar mai ales de moarte, tuturor celor care doresc să ia în seamă noul coronavirus, dar nu fugind care în contro, ci pur și simplu aplecându-se studios deasupra lui.
ADI CRISTI
