URMĂTOAREA STAȚIE CU PERONUL PE PARTEA STÂNGĂ

Președintele a lăsat liderii partidelor parlamentare să zburde liber. Să facă tot ceea ce le trece prin cap, mimând chiar tot felul de întâmplări, care mai de care mai în folosul culorilor lor politice. Și, uite așa, află și Klaus Werner Iohannis că fondul politicienilor lui nu este chiar atât de bun, că în fiecare există o fărâmă de invidie și mai ales că există egoismul celui care încearcă să adune totul pentru el și pentru familia lui, fie ea și politică. Într-o astfel de libertate asumată pe persoană fizică tot apar fel de fel de personaje dispuse să se sacrifice pentru astfel de idealuri, cum s-a înfipt în microfon Dan Barna, în momentul în care a simțit cum îi fuge dimineața de sub picioare. Atunci, a dorit să comunice în univers ideea celor trei viceprim-miniștri aleși din rândul liderilor partidelor ce compun coaliția de guvernare, să joace rolul gâtului alianței, astfel încât să poată fi rotit cu acceptul tuturor, după interesele comune ale strategiei de guvernare. Dar, ceea ce a încercat Dan Barna să facă l-a inspirat pe Ludovic Orban, care nu se împacă cu această postură executivă a viselor erotice ale useristului, drept pentru care scoate asul din mânecă până când nu ar fi fost prea târziu pentru a mai ține ascunsă trădarea. Astfel, liberalul iese la atac și spune aliaților săi că el s-a gândit întru împărțirea funcțiilor mari din coaliție, că el ar renunța la președinția Camerei deputaților, doar dacă aceștia l-ar susține din nou în funcția de prim ministru. Se pare că lui Florin Cîțu i se mai pregătește o data rolul de papleacă, al celui care este propus într-o funcție pentru a o lua mai apoi la fugă să scape de ea, să nu care cumva să nimerească în fața bolidului condus de Ludovic Orban, expert în scăparea mașinii în fel de fel de pietoni, fie chiar și din rândul celor de pe trecerea de pietoni.
Demisionarul Ludovic Orban din Palatul Victoria, privit din disperarea orbaniană, se prezintă de această data ca un nou născut, trecând triumfător înspre pandemia care este singura care nu se joacă, drept pentru care nici ei, perdanții acestor alegeri, nu ar trebuit să mai piardă timpul cu astfel de jocuri de societate, care mai de care mai pline de artificii prezentate a fi muniție grea de război.
O astfel de întorsătură scoate la iveală un alt amănunt și anume acela al demisei fostului premier, imediat după aflarea rezultatului în alegerile parlamentare a PNL. Ludovic Orban a evitat să-l ”demaște” pe Klaus Werner Iohannis ca fiind autorul moral al demisiei sale din funcția de prim ministru, spunând că demisia este un act unilateral al celui care decide încetarea misiunii din proprie inițiativă. O astfel de atitudine îl poate reactiva pe Klaus Werner Iohannis în îndărătnicirea sa dusă împotriva lui Ludovic Orban, cel care tulbură apele și atunci când domnia sa ar fi încercat să vadă adâncimea la mal a acesteia.
Nu cred că totuși Ludovic Orban face mișcări imprevizibile din categoria celei de mai sus fără ca să aibă acordul Cotrocenilor.
În fundal se simte mai mult decât se vede o serie de mișcări de umbre care seamănă izbitor de bine cu armata PSD, dar și un pumn de pioneze aruncat pe jos de către cei care vor cu totdinadinsul să-și facă simțită prezența de AUR.
Scena politică este într-o permanent mișcare, cu actorii ei ,din ce în ce mai năstrușnici, mai ales că Victor Orban, de exemplu, este în măsură să constate că are nevoie de mai multe ieșiri de serviciu, astfel încât, la o adică, să aibă asigurată o retragere sigură de pe câmpul de luptă. Se intră astfel în logica silenţios stampa, când nimic nu se șoptește, nimic nu se află, lăsând spațiul de manevră știrilor de pe surse.
Dintr-o data se încheie şuşaneaua, liderii politici implicați în negocieri devin muți, fără voie de la stăpânire să rostească nume. Ridică din umeri, dau din cap, desenând semnul negării, holbează ochii a neputință, grăbesc pașii să depășească microfoanele întinse, asemenea undițelor cu momeala bălăngănindu-se. Spectacolul devine ridicol și hilar. Nimeni nu se mai recunoaște și nici nu mai recunoaște ceea ce a declarat înaintea fixării acestui embargo.
În paralel cu această răfuială între prieteni la ”împărțirea ciolanului” mai apar și social-democrații, câștigătorii de drept ai acestor alegeri, precipitați și nemulțumiți de avântul pe care coaliția de dreapta l-a luat, tăbărând asupra tuturor funcțiilor parlamentare, ignorându-se rezultatul de drept al alegerilor. Astfel, prim vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, ripostează: Acesta a declarat la o televiziune că social democraţii i-au transmis un avertisment inclusiv preşedintelui Iohannis prin faptul că funcţiile din Parlament trebuie împărţite de partide în funcţie de ponderea votului şi nu la negocieri ascunse.
Grindeanu a explicat că funcțiile de preşedinte al Camerei Deputaţilor sau de preşedinte al Senatului se împart „proporțional cu voturile obținute de fiecare partid”, potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale.
„Pornind de la Birourile permanente ale celor două camere până la șefiile comisiilor. Asta este o decizie a Curţii Constituţionale pe care văd că cei care negociau zilele trecute pe la Vila Lac nu țin cont. E un avertisment pe care noi astăzi l-am transmis și l-am transmis inclusiv președintelui Klaus Iohannis”.
Mai mult, prim vicepreşedintele PSD a explicat că boicotarea Parlamentului prin neasigurarea de cvorum este o soluţie pe care social-democraţii o iau în considerare, dar că „nu vrem să ajungem acolo, pentru că e nevoie de un Parlament nou, e nevoie de un Guvern nou, dar e nevoie și de respectarea acestor reguli”.
„La articolul 11 din regulament se spune foarte clar, la Camera Deputaților, că se poate constitui cu minim două treimi, la Senat cu trei sferturi, trei pătrimi. Dacă faceți un calcul, o să vedeți că noi, în ambele camere, avem mai mult decât atât”, a explicat Grindeanu modul în care PSD poate bloca numirea noului Parlament.
Acesta este un prim comentariu. Urmează următoarea stație cu peronul pe partea stângă.
ADI CRISTI