ȘANSA ÎNȚELEGERII

A fost o noapte lungă. O noapte descurajantă pentru unii și plină de speranțe pentru alții. O noapte în care s-a lăsat în voie să alerge spiritual câștigătorului, dar și dezamăgirea învinsului. A fost o noapte plină de regrete, dar și de speranțe. Plină de gustul amar al victoriei decupată din exclamarea: ”am înfrânt!” Cei care au câștigat au fost întinși la pământ de versul ”Hai să dăm mână cu mână” pus în scenă de coaliția lui Klaus Werner Iohannis. Acesta din urmă s-a retras la un moment dat în spatele ușilor închise, nu înainte de a lăsa să se întrevadă mesajul ”Maurul și-a făcut datoria”. A fost de fapt o noapte în care ne-am învățat să fim martorii unei morți prin inaniție, chiar dacă s-a murit cu mâncarea în traistă, neștiind cum se deschid baierele acesteia.
Coaliția lui Iohannis a învins. De fapt, se poate spune că, a învins voința votului popular. A învins și aroganța unor lideri politici, care reprezentau partide minuscule, de genul ALDE și Pro România, pierduți în spațiul prăbușit în prima lor evadare din acel conglomerat care reușea să le asigure o majoritate solidă.
Au fost negocieri dure, cu funcțiile scoase la mezat, cu lovituri date și primate pe la spate, chipurile prietenești, cu schimbări bruște de situații. A fost o situație extremă, în urma căreia s-au probat adevăratele prietenii și zonele sensibile ale structurii de rezistență, locul unde sunt așteptate apariția inevitabilelor fisuri. Ca un suveran Președintele veghea din umbră să nu care cumva să se ajungă la săritul calului, să fie dezbatere, ceartă, supărare, împăcare, dar să nu mai fie dezbinare.
Această coaliție politică are și o zonă de mârțoage, de cai trecuți prin bătălii, plini de răni, dar și de victorii istorice. Vorbim astfel de PNL. Alături de acești cai obosiți aleargă uneori dezorientați armăsarii și iepele USR-PLUS, prinși din urmă, de cei mai năbădăioșii bidivii sosiți din preria sălbăticiei. Acolo unde chiar dacă nu există AUR există bădărănia, fie ea și poleită cu buna credință a celor care sesizează abateri de le regulă.
Un singur partid își vede de revendicările etniei pe care o reprezintă, uneori punând călcâiul pe aorta, alteori slăbind strânsoarea, oferind schingiuitului o gură de aer salvatoare, pozând astfel în eroul pozitiv al scenei politice din spațiul mioritic, acolo unde încă mai există și acel baci ungurean. De mai bine de 30 de ani UDMR joacă rolul buturugii mici care este pregătită să răstoarne carul mare, într-o prelungită amânare și amenințare.
Coaliția câștigătoare are drumul deschis guvernării prin orice mijloc, de regulă permis de lege. PSD rămâne marele câștigător învins de lipsa de potență politică, ce ar fi trebuit să-i ajungă cel puțin până la o totală și fericită finalizare.
Poate să fie astfel tot răul spre bine. Nu trebuie să uităm că actuala coaliție de guvernare are deja patru puncte de slăbiciune, ce pot fi asimilate cu patru grade de liberate, ceea ce îi conferă o periculoasă instabilitate. Cel mai periculos segment este cel administrat de USR-PLUS, înspre care se simte încă de acum umărul sprijinitor al lui Klaus Werner Iohannis. Setea de putere a acestei alianțe politice devine cu atât mai mult de luat în seamă cu cât declarațiile tăioase și pe alocuri radicale vin să împlinească un prim contact cu electoratul decis să meargă până la capăt, sprijinindu-şi politicienii în care au investit acea încredere rămasă fără acoperire, după desele trădări ale actorilor de pe scena politică a țării.
Deja avem guvern, avem prim ministru, avem un nou program de guvernare, avem acea speranță care include la pachet tăcere și păsuirea până la prima greșeală. Se ține cont și de starea de grație atât de necesară pentru cei care nu au exercițiul administrației centrale.
Este timpul să nu mai fim găunoși, certăreți, să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Să fim noi, pentru prima oară, cei care lasă de la ei. Să fim mult mai aproape de acea normalitate în care cel mai deștept cedează. Este timpul ca cei mulți să joace rolul celor mai deștepți, astfel încât guvernații, minoritarii dintr-un astfel de film, să aibă șansa de a-și fructifica decența garantată, în primul rând, de valorile regimului democrat.
Vreau să cred că dacă vom face noi acest pas înainte, cu siguranţă și guvernații ne vor urma exemplul, reușind astfel să ieșim din câmpul minat al dușmăniei cu orice preț. Vom fi mult mai disponibili pentru dialog, pentru a ne juca șansa înțelegerii fără de care nu vom putea să ținem minte cine suntem, de unde venim, încotro mergem!
ADI CRISTI