BRAȚUL DEZGOLIT PÂNĂ LA UMĂR

Trăim într-un stop cadru permanent. Mișcarea intră deja în atribuțiile întregului. Pentru a sorbi o picătură de apă este necesară contribuția spațiului în plenitudinea lui. Nu mai avem șansa (sau neșansa) de a ne pune în evidență detaliul, astfel încât nu se mai poate vorbi despre fracturare și amplificarea mișcării despărțitoare în silabe.
Orice abatere de la întreg naște suspiciuni, producătoare de dezastre greu de reparat sau imposibil de anulat urmările dovedite a fi catastrofale. Nu se poate vorbi despre întâmplări nefericite, despre cauze pierdute.
Continuăm să ne jucăm de-a Covid-19, plimbând virusul prin tot spațiul stăpânit de întrebările fără răspuns, mărind zona de suspiciuni privind cauzele celor care au murit în această interminabilă pandemie, această cometă coborâtă printre noi, ceea ce ne face să conștientizăm că nu doar vaccinarea este șansa de a ieși din otrava virusului, atâta timp cât, după cum ne avertizează prof.univ.dr Adrian Străinu Cercel, pandemia este ca o coda de cometă, ceea ce ne face să mai păstrăm masca pe față încă doi ani, în cel mai fericit scenariu.
Vaccinul ne adună într-o altă formație în jurul luptei împotriva noului coronavirus, luptă în care statul va plăti. pentru cele 10 milioane de vaccinaţi. în jur de jumătate de miliard de euro, care, după aprecierile guvernanților, este o cheltuială mult mai mica decât aceea cauzată de tratarea bolii.
În părțile delicate ale acestei lupte apar și tot felul de cazuri greu de înțeles, cazuri în care se ridică mari semne de suspiciuni în ceea ce privește lupta împotriva Covid -19. Astfel, dacă OMS și producătorii acestor vaccinuri spun că un flacon se va folosi pentru cinci persoane de vaccinat, la noi în România, în conformitate cu ”originalitatea” poporului român, același flacon va ajunge pentru șase persoane! Evident, doza de administrat, dintr-o cincime de flacon se transformă într-o șesime!
Mai mult, tot în acest domeniu, se spune că ”specialiștii” români au ajuns la concluzia, contrar opiniei mondiale, că nu se pot admite niște ”sărituri peste rând”, astfel încât, dacă din diverse motive, nu se epuizează lista diurnă de vaccinare este interzic acceptarea la vaccinare a celor care nu fac parte din urgențele aflate în curs de desfășurare. Se știe că, un flacon deschis nu poate fi amânat pentru a doua zi, drept pentru care nefolosirea lui din lipsă de clienți, înseamnă de fapt aruncarea lui! Această risipă nu și-o asumă nimeni, chiar dacă pentru o persoană de vaccinat se cheltuie aproape 300 de lei. Mai mult, se știe că, în general, toată populația majoră a țării trebuie vaccinate, indiferent de funcție, de sex și mai ales de stare social. În fața infestării toți suntem egali, toți avem nevoie de vaccinul care ne poate imuniza, care poate contribui la acea imunitate globală, de turmă, care ne poate scoate învingători în fața pandemiei.
Mai există o suspiciune, care crește pe zi ce trece cu cele mai noi dezvăluiri, privind calitățile vaccinului sau chiar cu încadrarea vaccinului BioNTech Pfizer și a vaccinului Moderna, ce au o tehnologie de fabricație deosebită față de tehnologia clasică de fabricare a vaccinului în general. AstraZeneca-Oxford, vaccin ce va primi acreditarea la sfârșitul lunii ianuarie, produs după o tehnologie clasică, poate liniști și anula chiar neîncrederea celor care nu agreează noutatea tehnologică, în ciuda gradului crescut de siguranţă, succesul fiind asigurat într-un procent de 95%, 91%, respective 70% (Sic!)
Este cunoscută rezerva cu ajutorul căreia se merge mai departe, chiar și în condițiile mai puțin generoase ale ratei de succes a celui de-al treilea vaccin comentat aici.
Atenție, acest vaccin produs de o firmă anglo norvegiană, are în mână adevăratul As, astfel încât, de această data, nu va mai fi necesar rapelul, al doilea vaccin, iar administrarea sa se face după tehnologia clasică, fără restricții de temperatură, fără condiții specific conservării virusului viu, după modelul criogeniei.
Trăim într-un stop cadru permanent. Mișcarea intră deja în atribuțiile întregului. Pentru a sorbi o picătură de apă este necesară contribuția spațiului în plenitudinea lui. Nu mai avem șansa (sau neșansa) de a ne pune în evidență detaliul, astfel încât nu se mai poate vorbi despre fracturare și amplificarea mișcării despărțitoare în silabe.
Suntem în poziția brațului dezgolit până la umăr și a acului prin care ne este transmisă vindecarea.
ADI CRISTI