O ZI BUNĂ MIE ȘI CELOR DIN PREAJMA MEA

În ultimele două decenii se poate spune că am trăit cu frica cutremurului care se va năpusti asupra noastră, încercând să ne apropie de tragedia din 4 martir 1977. Au trecut deja 44 de ani, plasându-ne deja în aria de producer a unui cutremur major la noi în țară, Dacă facem banala operație de aritmetică între anul 1977 și 1940 și între 2021 și 1977 vom descoperi că între cele două cutremure majore ale țării au trecut 34 de ani, respective 44 de ani. Specialiştii ne-au liniștit până astăzi, amintindu-ne că un astfel de dezastru natural se repetă o data la 40 de ani. Atenție, dacă în 1977 cutremurul s-a produs cu trei ani mai devreme, în 2021 au trecut deja trei ani peste limita de așteptare.
Conform cercetătorului Mircea Radulian, de la Institutul Național pentru Fizica Pământului, România se va confrunta în viitor cu un cutremur uriaș de care se tem românii de ani de zile.
El spune că anul 2020 a fost unul destul de moderat în ceea ce privește activitatea seismică din România.
„Nu a fost o activitate deosebită. A fost un cutremur de magnitudine peste 5 în ianuarie, dar în rest a fost o activitate destul de scăzută pentru zona Vrancea, ceea ce a fost foarte bine, în sensul că nu am avut probleme”, spune seismologul.
Totuși, se știe că zona Vrancea este o zonă activă și, la un moment dat, este posibil să vină cutremure mari. Nu se știe când se va întâmpla, spune cercetătorul, însă trebuie să ținem cont că va fi, și să ne pregătim ca și cum ar putea avea loc oricând.
El spune că ar fi ideal să fim pregătiți din punct de vedere al măsurilor pe care le luăm, pentru a fi evitate dezastrele de genul cutremurelor.
Cercetătorul a explicat care este diferența dintre cutremurele de suprafață și cele de adâncime, cum sunt cele din Vrancea.
Cutremurele de adâncime se produc la zeci de kilometri adâncime, motiv pentru care efectele sunt mai mici în cazul unei magnitudini de 6,4. În schimb, la cutremurele de suprafață, pot fi distrugeri foarte mari. Chiar dacă magnitudinea nu este foarte mare, dacă sunt aproape de suprafață, pot crea adevărate dezastre.
„Cutremurele de suprafață generează niște unde de suprafață, care sunt destul de puternice și pe măsură ce se propagă la distanță, crește cumva perioada lor, devin din ce în ce mai lente în mișcare”, a arătat Mircea Radulian.
Totuși, în România, situația este mult mai ușoară în cazul cutremurelor de suprafață, fiindcă la cele adânci, chiar dacă sunt puternice, mișcarea lor este foarte bine cunoscută și „dacă am avea grijă să construim după anumite reguli clădirile și infrastructura, atunci lucrurile n-ar fi atât de grave”, a subliniat Mircea Radulian.
Gradul nostru de inconștiență poate fi sesizat și chiar calculat prin prisma unei inexplicabile inerții. Pagubele majore provocate de cutremurul din 4 martie 1977 nu ne-au fost de învățătură de minte, astfel încât. după mai bine de 40 de ani de la producerea dezastrului, acele clădiri afectate de seism au rămas ale nimănui, în aceeași stare de ruină, așteptând parcă lovitura de grație pe care o va da cutremurul așteptat, cum se mai așteaptă trenul în Gară, cu mâinile în buzunare.
Lipsa de reacție și de interes, ne-a împietrit în lehamete, în uitare, în dezinteres, astfel încât să nu sesizăm cum timpul curge, iar noi rămânem nemișcați, trezindu-ne peste zeci de ani acoperiți de o nouă prăbușire generală a caselor, pe care le-am lăsat în ruine, în paragină tot atâta amar de ani.
Se poate aprecia că la iminentul mare cutremur ne vom trezi din somnul adânc al nesimțirii în plin coșmar. Nesimțirea atinge cote apocaliptice atâta timp cât vorbim de spații locuite nu doar de inconștienți, cât mai ales de oameni fără nici o altă soluție. Din nou tragedia mioritică a poporului român se repetă, astfel încât condamnații la moarte își joacă senini această carte, fiind conștienți că prăbușirea casei le va fi și lor fatală, ei mizând doar pe o minune dumnezeiască. De peste 40 de ani stau cu ghilotina deasupra capului, bucurându-se de viață, începând chiar să creadă că aceasta este viața care îți scoate amenințarea cu moartea în fiecare dimineață la geam, pentru a fi salutată, pentru a i se ura o zi bună mie și celor din preajma mea.
ADI CRISTI