ȘI MÂINE ESTE O ZI

Să vorbim despre iubire. Dacă iubire nu e, nimic nu e! – încearcă Marin Preda să dea tonul la cântec, la finalul romanului ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Iubirea face parte din rețeta veșniciei, spațiul în care muza lucrează, modelând Muntele și mai ales trunchiul de copac vitregit de putrezire tocmai prin această îmbrățișare cu omul, de fapt cu sufletul acestuia, mult mai fierbinte și mai năvalnic decât poate fi lava unui vulcan, răscolitor de adâncuri.
Iubirea face parte din secretul pasului peste moarte, în spațiul în care lumina se ascunde în întuneric, cum lumânarea se coboară în taina liniștii din jurul flăcării în care pâcla culege ochiul larg deschis, sub formă de mure negre. Nimeni nu se mai ascunde în umbra Lunii sau a stelelor desenate sub formă de inimă deschisă spre tainele iubirii și mai puțin spre veșnicele instrumente de navigație, făcând inutilă rătăcirea.
Fără iubire nu ar mai exista călătoria și nici măcar desprinderea de forța de gravitație, care ne leagă de glie sau chiar de ființa iubită, oferindu-ne încredere în legământul făcut și asumat de Dumnezeu până la moartea celor care nu ezită să-și facă semnul crucii sub formă de pecete a rugăciunii rostită și investită cu puternica responsabilitate a celor care jură adâncă iubire!
Într-o astfel de zi Dragobetele aduce în fața lumii porțile deschise ale primăverii înverzită prin iubirea cea fără de moarte.
„Dragobetele este considerat fiul Babei Dochia şi deschizătorul primăverii, patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti. Asemănător lui Eros sau Cupidon, Dragobetele era un bărbat chipeş şi neastâmpărat. Dragobetele este un duh al pădurii care, într-o anume zi a începutului de primăvară, ia chip de flăcău neasemuit de frumos şi hălăduieşte prin codri, “după fetele şi femeile ce profanează lucrând ziua-i consacrată” pentru a le pedepsi.
Sărbătoarea de pe 24 februarie anunţă momentul în care întreaga natură renaşte, păsările se împerechează şi îşi caută cuiburi. Asta arată și celelalte denumiri ale sărbătorii: “Năvalnicul”, “Ioan Dragobete”, “Dragostiţele”, “Şantion de primăvară”, “Logodnicul Păsărilor”, “Cap de primăvară” sau “Cap de vară întâi”, dar şi “Dragomiru-Florea” sau “Granguru”. În unele tradiţii este numit şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică.
“Despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate şi de renaşterea naturii. Această sărbătoare marca revigorarea naturii şi nu numai, ci şi a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea.
Era o sărbătoare a revigorării vegetaţiei, a vieţii în creştere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creştea, în contrapondere cu noaptea care descreşte, ca dovadă şi zilele sunt mai însorite.
Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetaţia dar şi oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renaşterea acesteia, retrezirea la viaţă, ceea ce este şi semnificaţia centrala a sărbătorii”, spunea Etnograful Ovidiu Focşa.
Una din tradiţii spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit de boli tot anul şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate.
Tinerele în pragul măritişului şi femeile strâng în această zi rămăşiţe de zăpadă şi apa topită o pun într-un vas, pentru a fi folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi descântece de dragoste. În tradiţia populară, se crede că îndrăgostiţii care se întâlnesc azi vor fi protejaţi în iubire tot anul.
În anumite zone ale țării, fetele tinere obișnuiau să arunce acuzații pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi își crestau ușor brațul în formă unei cruci și își atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viață frați de sânge.
Este obligatoriu că în această zi bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbații nu au voie să necăjească femeile și nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi așteptă o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic.
Atât băieții, cât și fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.
Se spune că dacă săruţi, de Dragobete, o persoană de sex opus, ai noroc în dragoste tot anul”.
”Dacă iubire nu e, nimic nu e !” Nici viață și nici moarte. Nici abis și nici cosmos. Nici măcar speranţă că ”și mâine este o zi”.
ADI CRISTI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.