24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Delațiunea se dovedește a fi paza bună care trece primejdia rea. Dacă unii nu au creier cu care să judece, mai bine umblăm cu pâra la autorități, atâta timp cât doar așa putem opri măcelul coronavirusului, care de un an ne tot taie la lingurică. Petreceriile de apartament, case sau vile, descoperite și raportate Poliției de ochiul vigilent al străzii fac parte din această unitate secretă și raportoare care mai este și astăzi ”Ochiul și timpanul”.
Nu știm încă cu exactitate ce anume provoacă aceste valuri successive de infestări, aduse în discuție parcă din lipsă de alte evenimente cu impact la public. Există această așteptare care ne ține la rând, care face din noi simple unelte de promovare și propagare a ideilor periculoase.
Suntem puși față în față cu absurdul, cu lipsa de judecată, suntem pedepsiți să ținem mâinile ridicate deasupra capului, fără ca aceste gest să însemne predare, fugă de la locul faptei. Dorim doar să ne protejăm capul necesar pentru o dreaptă judecată și, mai ales, să fim drepți, verticali, pregătiți să definim responabilitatea în termenii cei mai clari ai asumării realității pe care tot noi am generat-o.
Dacă o bâlbă a autorităților provoacă o și mai mare degringoladă, gen ”a fi sau a nu fi carantină la Timișoara” nu face altceva decât să decredibilizeze eforturile acualei coaliții de guvenare de a fi coerentă, logică și clară, atât cât să transmită un mesaj înțeles de toți participanții la traficul de idei.
Așa cum era de așteptat, eterogenitatea coaliției politice provoacă inevitabile conflicte în interiorul coaliției. Astfel, săbiile au fost deja ascuție între PNL și USR-PLUS, menționând agresivitatea celor din urmă ce depășește deja limitele unei dispute de idei.
În paralel cu disputa sterilă, dintre cei care cred în pandemie și cei care cred că totul este o mascaradă, o bătaie de joc la adresa cetățeanului, există o altă Românie în care toți sunt detașați, toți o privesc din fotoliile caselor lor, la televizor, încercând să identifice timpul prezent în tot felul de scene în care au decoperit un puternic curent de déjà vu.
Lipsa de fermitate a autorităților generează în cascade reacția scăpată de sub control a populației, care nu mai știe ce să creadă, cine are dreptate și cine nu, ce rol are carantina dacă de la o zi la alta rata de infestrare crește în loc să scadă. Această ambiguitate aruncă în aer efortgul unui an de luptă dreaptă cu pandemia, trimițând în desuetudine încercările eroice ale autorităților de a lua pandemia de mijloc și de a o izbi de pământ, până la genunchi, până la brâu, până la gât. Ar mai fi fost necesară o ultimă mișcare, aceea cu paloșul, care ar fi retrezat capul zgripțuroaicei, dar…nu a fost să fie. Totul s-a dezumflat, totul a revenit la normal, la acel normal penibil pe care suntem condamnați să-l scoatem din contextul declarațiilor politice, constatând cu stupoare că majoirtatea vorbesc fără ca să știe ce spun. Vine diafana Raluca Turcan care nu este de nici un fel. Nici om politic, nici specialist într-un anumit domeniu, pe care să te poți baza. Face parte din acea suită de lachei care nu au ezitat să facă zgomot, acel fel de zgomot shakespearian ”pentru nimic”, dar care să conteze mai mult decât definițiile date veșniciei.
Cum Sărbătorile Pascale bat la ușă există și din această perspectivă o mare presiune asupra autorităților care au apucat deja să promită că anul acesta nu se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat anul trecut, moment în care au fost nevoiți să recunoască prinși pe picior greșit de panedemia cu noul coronavirus.
Opoziția parlamentară a scăpat de sub control, dând totul pe lovitura de grație a potențialului ”dușman de clasă”. Nu se mai poate vorbi despre dialoguri constructive, despre „toți suntem pe aceeași parte a baricadei”. În viziunea actualei puteri vinovații în continuare sunt pesediștii, chiar dacă ei nu mai sunt la guvernare de doi ani. Ideea de solidaritate pe tema subiectului pandemiei nu a reuișit să capaciteze atenția întregii clase poltice, chiar dacă punctul de vedere cvasi-unanim al specialiștilor ar fi motivat științific o astfel de atitudine. Rămânem și în acest moment de mari tensiuni dezbinați, împărțiți după interesele fiecărei culori politice, îngreunând decuparea realității după contururile ei firești, lăsându-ne pur și simpu abandonați la marginea a fel de fel de adevăruri, care mai de care mai lipsite de logică și de adevăr.
Nimeni nu mai poate să aibă acea privire clară, limpede, care să fixeze un orizont credibil, care să ne dea voie să fim în cunoștință de cauză mai responsabili și mai aproape de convingerea unanimă că ceea ce se întâmplă azi este, fără doar și poate, reflexul faptelor noastre, indiferent dacă acestea au fost sancționate de decizia politică, existând o suficientă rezervă, astfel încât modificările inevitabile confruntărilor politice să nu le afecteze în profunzime esența schimbărilor.
Trăim astăzi una dintre cele mai tulburi situații, una dintre cele mai descurajante proeicții asupra viitorulii, existând din ce în ce mai multe fracturi, din ce în ce mai multe drumuri întortocheate, astfel încât drumurile drepte, directe, fără șerpuirile angoaselor să nu existe nici măcar în cele mai captivante vise.
ADI CRISTI
