Vulturul alb

 

Asemenea unui laț aruncat

deasupra cirezii

îți simt ochiul căutându-mă

și în cele din urmă ştrangulându-mă

cu acea înlănțuire, din ce în ce mai fermă

în care zbaterea devine fatală…

împotrivirea fiind

o invitație ascunsă de ochiul vigilent al lumii

 

Totul e să nu-ți lăcrimeze privirea

să rămână senină și neafectată

trecând pe deasupra mea

neluată în seamă

ca și cum o inimă sângerândă ar putea

să nască indiferența sufletelor

astfel rănite

de zborul păsării demontat

o dată cu aripile puse la păstrat

pentru o nouă încercare

de cucerit porumbițele vulturului alb.

 

ADI CRISTI