CEAȚĂ LA MAL

Previzibil deznodământ în cauza demiterii ministrului Vlad Voiculescu. După inflamarea scenei politice pe motiv că prim ministru Florin Cîțu nu poate să demită miniștri, de unul singur (ca și cum funcția aceasta ar fi una colectivă, o funcție care impune negociere la masa de lucru a coaliției). Iată că, stupoare, ne-am trezit după trei zile de încordări de mușchi prin parcările țării, din partea liberalilor, la o decizie aberantă prin care prim ministrul României acceptă propunerea useriștilor să împartă decizia, după principiul călugăresc: ”Hai să facem un cerc!” Chiar dacă asumarea acestei decizii a fost subiect de conflict deschis între Cătălin Drulă pudibondul și restul guriștilor de categorie greu de ținut minte și liderul PNL, Ludovic Orban, și prim ministrul României, Florin Cîțu, ca prin minune ochii acestor doi demnitari liberali au fost acoperiți de ceață, ceea ce le-a permis ”tinerilor frumoși și liberi” să obțină ceea ce ei au gândit împotriva a ceea ce liberalii s-au îmbățoșat să le arate ei învăţăceilor ce înseamnă să faci politică la nivel înalt.
Ceea ce nu s-a spus în propoziție și nici în eter ține de cel care și-a băgat coada în această ecuație, ca o inepuizabilă Mafalda, mutând munții în locul apelor și apele în locul păşunilor, astfel încât Klaus Werner Iohannis să iasă din nou din anonimat, cu o jumătate de vorbă adresată liberalilor: Lăsați-i, no, că nu e bai!
O vorbă spusă la vreme de seară au readus privirea pe linia orizontului, ridicând capetele din pământ, dar nu a rușine, ci pur și simplu a univers față de care ne raportăm dorințele și putințele noastre.
Liberalii nu au mai ținut cont de faptul că au ieșit învinși, fără drept de apel, făcându-se, prin comunicatul pe care l-au dat țării, una cu pământul, mai ales că decizia prezidențială a fost șoptită peste grumazul lor, cum mai poate fi așezată lama ascuțită a ghilotinei.
Este un el de pace perdantă pentru cei care s-au numit învingători, dar care au plătit mai mult decât au făcut-o perdanții, o pace semnată cândva de Împăratul roman, Hadrian, rămas în istorie ca o mare rușine pentru romani, astfel încât perdanții daci au avut numai de câștigat de pe urma acestei păci.
Care ar trebui să fie filmul acestei victorii decupată din înfrângerea nu numai a liberalilor, cât mai ales a colaborării politice dintre cei de bună credință și cei care nu ezită să muște mâna pe lângă care, la un anumit moment, s-au gudurat.
„Coaliţia funcţionează pe principiul solidarităţii si colegialității. Responsabilitatea politică se asumă împreună, participarea la decizia tuturor membrilor coaliției și a premierului. Deciziile politice majore se iau colegial, cu acordul formațiunilor din coaliție.
In aplicarea principiilor de mai sus, premierul și membrii Guvernului își asumă să nu adopte poziții publice prin care să submineze activitatea și agenda guvernamentală și a membrilor Guvernului.
Prerogativa constituțională a primului ministru privind trimiterea cererii de revocare a unui ministru către președinte se exercită după informarea prealabilă a formațiunii care l-a propus pe ministru”, se subliniază în acord.
La capitolul reforme se vor demara discuţiile pe codul electoral, descentralizare, eliminarea pensiilor speciale, adoptarea legilor justiție până la sfârșitul anului.
La ieșirea de la negocieri, Dragoș Tudorache (USR-PLUS) a anunțat că partidul pe care îl reprezintă o să propună un nou ministru al Sănătății.
Și cu asta basta! S-a ales praful și pulberea din îmbățoșarea liberală, de altfel credibilă și fără pată, chiar dacă useriștii au apucat să facă gălăgie, scoțând husele de pe șantaj, amenințând cu demiterea primului ministru, cel care le-a dat afară un coleg, care a greșit non stop în funcția sa de ministru al Sănătății.
Interesant este dansul celor doi ”gălăgioși” liberali puși ”cu botul pe labe” (oare de cine?), transformați din dulăii guvernării în pudelii doamnelor din Înalta Societate.
Suntem condamnați să trăim la limita dintre credibil și incredibil, locul în care se formează ceața la mal, spațiul în care iluzia se simte la ea acasă, cu drepturi depline de a decide.
ADI CRISTI