POEM DE ZIUA MEA

 

Aproapele meu, Dumnezeu

 

Doamne, cât de aproape ești de mine?

Dacă întind mâna, voi reuși să te ating?

Dacă las gândul să iasă la lumină,

îi vei auzi zbaterea și îngândurarea?

Voi fi atât cât să mă afli

fără să te împiedici de mine,

cum te-ai împiedica de noapte?

 

Doamne, fă-mă să țin minte urma Ta

de pe talpa sub care mi se vor strecura:

pământul și apele, tăcerile și singurătățile

zbaterea și liniștea

îmbrățișările și îndepărtările

sortite pentr-o singură clipă

cum și Pământul seamănă

cu acel nasture de la cămașa de noapte

în care ai început să te îmbraci

găsindu-mi de lucru la galerele nerăbdării

 

Doamne, dă-mi voie să fiu pregătit pentru Tine

să-ți înțeleg nemărginirea și necuprinderea

să aflu combinația ce-mi va deschide

trecerea mâinii prin semnul crucii

Doamne, fii lângă mine

zidul de care să mă sprijin

și care să crească din temerile mele

cum și noaptea crește din zi și ziua din noapte

așa și inima mea să crească din inima ta

și mărginirea mea din nemărginirea ta

 

Doamne, fii aproapele meu

să avem un motiv de cunoaștere

cum se mai cunosc apropiații

la o bere, o tablă, un șah…

 

Fii atât cât să nu reușesc să te știu

mai bine decât Tu mă cunoști

oricât de aproape ți-aș fi

Aproapele meu, Dumnezeu.

 

ADI CRISTI