ÎNTRE RĂSTIGNIRE ȘI ÎNVIERE

Suntem în a treia zi de patimi. Loviturile și mai ales îndurarea nedreptăților cu seninătate, cu acea tăcere prin care Iisus Hristos nu a făcut altceva decât să îndure și să ierte păcatele celor pe care El i-a absolvit de toate vinele pământești, au lăsat urme adânci nu numai pe trupul muritorului, cât mai ales au scrijelit în taina care ne apropie nevoia de smerenie, de iertare, de cântec topit în rugăciunile trupului.
Povestea Răstignirii, chiar dacă seamănă pentru noi cu o repetabilă povară, ea reprezintă pentru cei ce vin după noi, șansa lor de a se întâlni cu spiritual care ne adună, cu Divinitatea liberă la chip și la poveste, care ne va urma o viață de om cu atenta lui îndrumare, povață și iertare pentru tot ceea ce se face din greșeală și este împotriva semenului creștin sau a celorlalţi semeni ale religiilor care ne apropie de spirtul dragostei dumnezeiești.
Repetarea poveștii Răstignirii și a Învierii, dar și a celorlalte povești biblice sau cuprinse în Cărțile Sfinte nu sunt de fapt o simple rememorări, cât mai ales ea este pentru cei născuți de la ultima aducere aminte, timpul prezent al istoriei creștinismului (în cazul acesta) sau a celorlalte momente religioase în care Dumnezeu ni se înfățișează sub diferitele sale forme de iubire dumnezeiască a religiei monoteiste.
În creștinism învățăm despre triada Tatăl, Fiu și Sfântul Duh, adusă împreună de spiritual care ne apropie și ne unește în semnul crucii, această memorare a forței care ne ține umăr lângă umăr și nu ne dezbină.
Indiferent de starea civilă a societății (pandemie, război) întâmplările religioase au acea forță necesară detașării, trecerii pe deasupra tensiunilor sociale, sugerând o pauză colectivă, un fel de pauză de masă pe care armatele și-o asumau în timpul confruntărilor militare.
Vorbim astfel despre o nouă atitudine generată de o calamitate naturală, care nu poate fi decontată cuiva din cauză de forță majoră.
Chiar și așa, dincolo de nimicnicia vieții de pe pământ există cineva acolo sus care credem noi că ne iubește, că ne iartă și chiar ne arată, celor mai norocoși, calea cea dreaptă sau chiar drumul cel bun.
Cum nu există Rai fără iad, nu putem să nu luăm în seamă prăpădul pe care îl provoacă purtătorii de coadă și de coarne, care, într-o versiune modernă, se pot numi și useriști.
Aceștia parcă sunt făcuți de aceeași mamă, parcă sunt gemeni în neuroni, oferindu-ne șansa de a ne trezi la realitate, mai tensionați, mai nervoși decât ne-am imaginat noi vreodată că putem fi.
Useriștii, fără a fi cinici, sunt pedeapsa la care poporul român a fost condamnat, să-i suporte, dar nu privindu-i ca pe vițelul la poartă nouă, ci mai ales ca pe un rău ce trebuie dezrădăcinat, desțelenit, cum altă data istoria încerca să ne învețe tratamentul ce trebuie aplicat stepei, pe care lucra Stepan Stepanovici.
Barna sau Chichirău, Ghinea sau Drulă, Năsui sau Cioloș, iată câțiva reprezentanții de frunte ai noului partid, care se declată a fi de orientare neomarxistă, un fel de comunism cu fața de capitalist, din care au fost rașchetate pornirile de milă muncitorească.
Europa s-a gândit între timp să ne mai dea ceva mărunțiș, pentru a lua, la rândul ei. ceva bani grup, doldora și fără număr.
Planul trebuia depus până la finalul lunii aprilie, dar Comisia Europeană a cerut modificarea lui. Proiectele criticate vizează sistemele de conectare la gaze pentru sute de localități, sistemele de irigații sau cele de infrastructură.
Surse sigure au declarat că premierul Florin Cîțu ar putea merge la Bruxelles pentru a negocia direct cu oficialii europeni, după ce Cristian Ghinea, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene a fost aspru criticat de colegii săi din coaliția de guvernare, în ședința săptămânală a Biroului Executiv Național. Aceștia s-au arătat nemulțumiți că ministrul Cristian Ghinea „nu a știut să explice date tehnice” la Bruxelles, despre sistemul de irigații. Comisia Europeană a transmis României că PNRR trebuie îmbunătățit, iar banii pentru irigații nu vor fi cuprinși în finanțarea europeană.
România ar putea întârzia astfel depunerea proiectului cu câteva săptămâni.
Din opoziție, social-democrații susțin că respingerea documentului reprezintă un eșec. Președintele PSD Marcel Ciolacu a cerut, din nou, ca Planul Național de Redresare și Reziliență să fie dezbătut transparent în Parlament și amenință cu grevă parlamentară în caz contrar.
Până atunci nu ne rămâne decât să ne ocupăm cu magica Răstignire și Înviere.
ADI CRISTI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.