SINGURĂTATE
112. Atât de sus am ajuns…
În locul în care tăietura de la marginea cerului
lasă Soarele să se miște ca un șarpe
Răsăritul mă prinde de mână,
topindu-mi singurătatea!
- Norii sunt sub tălpile mele…
Ar trebui să înțeleg că nu mai sunt
cu picioarele pe pământ,
dar nici cu capul în nori!
- Rana mă ține treaz prin durerea insuportabilă
Lângă mine compatrioții dorm liniștiți
somnul de veci.
