POEME PASCALE

 

 

 

SINGURĂTATE

 

112. Atât de sus am ajuns…

În locul în care tăietura de la marginea cerului

lasă Soarele să se miște ca un șarpe

Răsăritul mă prinde de mână,

topindu-mi singurătatea!

  1. Norii sunt sub tălpile mele…

Ar trebui să înțeleg că nu mai sunt

cu picioarele pe pământ,

dar nici cu capul în nori!

  1. Rana mă ține treaz prin durerea insuportabilă

Lângă mine compatrioții dorm liniștiți

somnul de veci.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.