AIDEZ-MOI S’IL VOUS PLAÎT

Indiferent de ceea ce se întâmplă pe scena politică dâmbovițeană putem spune că „suntem pe drumul cel bun”. Mergem înainte, dar nu înspre acel înainte din sintagma:        „Înainte era mai bine”, ci pur și simplu spre acel înainte de pe vreme când strămoșii noștri primitivi aveau în meniul lor, printre alte vietăți, și viermii zemoși din tot felul de soiuri de putregaiuri, care mai de care mai demne de desenat sau chiar de fotografiat pentru o generoasă expoziție a lucrurilor pierdute, scoase din uz sau chiar „făcute una cu pământul”.

Asiaticii încă mai au acele reflexe de a se hrănii cu tot ce zboară (de la fluturi la păsări), cu tot ce se târăște (de la vermi la șerpi) și, nu în ultimul rând, cu tot ce înoată în apele statute sau curgătoare: Tot ce mișcă, pentru cei care dețin supremația numărului de locuitori, se mănâncă, sub diferite forme, de la cele mai simple, pur și simplu de vii și până la perpelirea prin focul care le mai dă culoare și căldură, ajutând stomacul la digerat.

Gândaci, viermi, lăcuste, caradaște, ajung pe tarabele volante ale lumi asiatice, caramelizate, numai bune de ronțăit și de vitaminizat pentru autohtoni, dar mai ales pentru cei care sunt dispuși să încerce noile aventuri culinare, la care se adaugă șerpi, creier de maimuțe, sub formă de delicatese.

Acesta este de fapt o nouă provocare la a ne descurca pe o planetă din ce în ce mai strâmtă, mai înghesuită, mai disproporționată cu necesarul de hrană și de apă potabilă, pentru cei peste șapte miliarde de stomacuri supuse foametei, agresive și greu de stăpânit.

Viermii ca hrană au ajuns și în Europa, stat în care civilizația a avut o desfășurare lentă și bine asimilată, în care astfel de ”spurcăciuni” nu numai că nu provocau bătălie pentru existență, ci pur  și simplu îți întorceau stomacul pe dos, îngrețoșând întreaga adunare din jurul meselor.

Iată-ne puși în situația de a da cu nuca de perete, încercând să salvăm planeta cu această decizie hilară și greu de asimilat ca fiind rodul gândirii creierelor înalţilor noștri demnitari din Comisia Europeană care nu ezită să invoce ”cercetarea științifică”.

Această primă autorizare de introducere a viermilor galbeni de făină pe piața UE ca alimente noi are loc în urma unei evaluări științifice riguroase efectuate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, EFSA.

Noul aliment se poate consuma ca gustare, sub formă de insecte uscate întregi, sau ca ingredient al unor produse alimentare, de exemplu sub formă de pudră în produse proteice, biscuiți sau produse pe bază de aluat.

Strategia „De la fermă la consumator” identifică insectele ca sursă alternativă de proteine care poate sprijini tranziția UE către un sistem alimentar mai durabil, în contextul în care milioane de oameni consumă deja zilnic insecte, precizează un comunicat de pe site-ul Comisiei Europene.

În plus, conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), insectele sunt o sursă alimentară sănătoasă și foarte nutritivă, cu un conținut ridicat de grăsimi, proteine, vitamine, fibre și minerale.

Nu ne mai rămâne decât să privim cu mare atenție la ”meniul” sabaticilor, să vedem ce ne mai așteaptă să mâncăm după ”viermi galbeni din făină”.

În restaurantele europene va exista, deci, un nou produs, în meniul à la carte, preparat bazat pe insecte, viermi și, nu în ultimul rând, broaşte, șopârle, scoici, ultimele fiind preparate din bucătăriile simandicoase, deja acceptate chiar sub formă de delicatese culinare, pentru care prepararea dă fiori de competiție în cucerirea unei stele Michelin.

Nu știu dacă este bine sau este ”vai de mama noastră, în ce hal fără de hal am ajuns”. Cert este că se fac pași mari și brutali în direcția lipsei de soluții, în găsirea ieșirii din acest clenci în urma căruia Planeta este pe punctul de a se lăsa răvăşită și chiar pedepsită de o brutalitate pe care o mai întâlnim la tinerii frumoși și liberi din estul Europei, din această țară, pe cât de frumoasă pe atât de căzută în mâinile celor care nici măcar ei nu știu cum să-și scrie numele, cum să se strige, fie chiar și între ei.

Păcat că, de azi reîncepe școala, fără ca acești tineri să mai prindă ultimul tren, de fapt ultimul vagon (fie el și cel restaurant). Așa că, rămân în continuare școliți pe termen ultrascurt în acele țări cărora le-au uita nu numai limba și obiceiurile, dar, în cele câteva luni de rătăcire, au reușit doar să culeagă, (din stațiile de metrou sau din gări) atmosfera înstrăinaților, a celor cărora li se face palma căuș și brațul li se întinde, încercând astfel să dea o nouă formă artelor vizuale, simbolizând ultima dorință, prin complexul statuar  Aidez-moi s’il vous plaît!

ADI CRISTI