POATE MÂINE VA FI ALTFEL

Adi 111
12.05.2021
PARATRĂSNET

POATE MÂINE VA FI ALTFEL

Iașul nu are buget pe anul în curs. Ne apropiem de jumătatea lunii mai și constatăm că ”nu mai avem ce să punem pe masă”. De cinci luni suntem obligați să mâncăm din ceea ce am pus deoparte, pentru zile negre sau pur și simplu ne privim unii pe alții cum ne sfârșim, cum ne topim, asemenea lumânărilor din cimitire.
Iașul nu are încă buget pe anul în curs. Nu are pentru că nu se vrea să aibă cei care, chipurile, au ajuns la putere. De fapt, cei care au ajuns la purtare și se privesc, în fața oglinzii, ”tinerii frumoși și liberi”, purtătorii de fapt ai hidoșeniei și a lipsei de decență, de simpatie față de semenii lor. Nu au nimic din ceea ce ar fi trebuit să aibă, atunci când spaima lor s-a dovedit că nu poate să producă altceva decât haos și dezordine. Se știe că nu tot timpul câștigătorii sunt și cei mai buni gestionari ai unei localităților, de exemplu, mizând în primul rând pe lipsa de experiență. Aceasta poate fi suplinită de răbdarea și de decența cu ajutorul cărora reușesc să facă acel pas înainte, fără ca înaintarea să semene cu acea tăietură de cuțit în carne vie. Atâta timp cât jocurile politice au înăbușit orice încercare de liniște și pace nu se poate face următorul pas înainte fără durere și sacrificii inutile. Existăm într-o continuă bătaie de joc, într-o inepuizabilă ură și dezbinare, inventând la un moment dat dușmani, dacă cei din realitate fie că nu mai sunt, fie că nu mai au nici un rol de decizie în societate. Astfel, USR-PLUS a ajuns să se înjunghie pe la spate sau să năvălească peste PNL, aruncând de fapt în aer acea coaliție de guvernare în care personaje greu de ținut minte s-au transformat în adevărați criminali, cu state vechi în astfel de obiceiuri oneroase. Paradoxal când rostești ”state vechi” ar trebi să ai în studiu o continuitate de câțiva ani buni, când de fapt vechimea reală este de câteva luni dedicate răului ”prin facerea de bine declarată”. Iată cum, în numai patru luni de guvernare s-a produs un rău ce poate măsura scurgerea anilor buni petrecuți la Putere.
Avem nevoie de o nouă ordine în care să ne fixăm noile repere, astfel încât să fim în stare să decidem care să ne fie sistemele de referință. Nu putem să orbecăim prin deșert, atâta timp cât reperele noastre de comparație nu mai există, devenind adevărate iluzii informe, imposibil de privit și mai ales imposibil de comparat.
Iașul, după cinci luni constată că nu are buget, că este pe punctul de a intra în luna iunie fără ca să se poată raporta la ceva palpabil. Trăim în aer, suntem ai nimănui, într-o conjunctură în care Chichi dă tonul la modul în care ieșeanul este pus să conjuge verbul a face rău. De fapt, numele năbădăioasei are un schepsis în el, iaca chichi, nimic nu tulbură mai mult decât răul din coadă, atunci când ești pur și simplu provocat să constați unde se află răul, chichi-rău! Suntem pe nedrept pedepsiți să gândim că orice tânăr care s-a școlit în străinătate (fie și la termen redus, doi ani pentru un MBA) a învățat în primul rând cum să facă rău populației, care nu a ajuns în celălalt capăt de lume, acolo unde nu există câini cu colaci în coadă, dar care cred că pot dresa, cu aroganță și infatuare, pe cei care reușesc să se întoarcă la matcă, fie chiar prin metoda fugăririi în țara de baștină.
În jurul chichirăului s-a aciuat o turmă de pretinși intelectuali, gomoși și doldora de, chipurile, studii despre ”tot binele din lume”, Progeniturile dau furioși din cap și din picioare, agitându-și, în aceeași cadență, limbile și mâinile, încercând astfel să definească o instalație a comunicării fără drept de apel.
Poate nu este lipsit de interes să subliniem prăpastia pe care aceste jucării stricate, dar ”frumoase și libere”, o sapă adânc între ei și restul lumii, prăpastie care se remarcă nu atât prin adâncime cât mai ales prin acea lățime ce nu produce altceva decât izolarea și îndepărtarea acestora, atunci când la vreme de trezire constată că de fapt ei nu mai reprezintă pe nimeni, că nu mai au nici măcar forța rostirii pentru a fi auziți, cel puțin.
Iașul nu are încă buget, astăzi. Poate mâine va fi altfel!
ADI CRISTI