24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Suntem pregătiți pentru o nouă gură de respirație. O nouă liberalizare a libertății noastre plătită de fiecare data cu sânge și vieți omenești, este pe punctul de a se înfăptui. De 1 iunie vom fi din nou liberi. Nu total, dar vom simți în plus un nou grad de libertate, care ne va permite să fim cât mai naturali, cu mișcări firești, cu vise aduse în stare de ne salute ele însele când vor sta față în față cu noi.
De ziua internațională a copilului putem să-i oferim acestuia cel mai frumos cadou, libertatea de a se juca prin iarba țării, libertatea de a fi copil fără restricții, lipsit de inhibiția întrebării „Eu de ce nu am voie să ies afară din curte?”
Această interdicție, iată, ține țara în picioare de mai bine de un an, transformându-ne în prizonierii, cu acte în regulă, aflați într-o penibilă detenție dictată de necunoaștere și mai ales de neputința de a scoate viața din ghearele morții.
De mai bine de un an stăm și ne uităm prostiți, cum moartea ne seceră, fără nici o prea mare împotrivire, obligându-ne pur și simplu să ne predăm, să plecăm sigilați din lumea aceasta, fără creștineasca rânduială.
Am ajuns să fim pedepsiți pentru vina de a fi în viață din întâmplare, de a ne găsi prin preajma Covid-19, rămași prizonierii morții, pentru că nu am fost în stare să reacționăm fulgerător, pentru a ne ferim de brutala coliziunea cu necunoscutul, pe atunci, virus chinezesc.
Avem nevoie de o nouă poveste prin care să definim noii balauri, cu sau fără guri de foc, mai ales că aceștia vin din aceeași țară a dragonilor, din mitologia gesturilor de politețe greu de înțeles de occidentali, dar care au în încărcătura lor, pe lângă delicatețea capetelor aplecate, cruzimea fără dreptul de apel a morții cu care nu se poate negocia.
Din acest moment a început o poveste fără de sfârșit, care a surprins pe toți creatorii de astfel de povești, ducându-ne din debut în zona scenariilor fantastice, a situațiilor din care doar imaginația bogată a genului S.F. ne mai poate salva, oferindu-ne, atât nouă cât și celor din preajma noastră, șansa de a intra în rând cu lumea, de a exersa acest plan de reconstrucție globală după ce am fost sitiviţi sau doar călcați în picioare de încă năbădăioasele noastre convulsii generate de partea emoțională a interesului uman.
Trebuie să ne asumăm constarea prin care să fim cât se poate de cinstiți că nu am reușit încă să ne debarasăm de astfel de inhibiții, ce pun înaintea tuturor lucrurilor neșansa noastră de a gândi mai întâi pentru noi și mai apoi pentru comunitate. Încă mai suntem tributari ”Eului”, încă nu am ajuns la debarasarea altruistă de ceea ce nu se referă la noi și se referă la ceilalți. Încă nu cunoaștem modul de lucru cu partea care interesează, dincolo de partea noastră intima de interese.
Începutul luptei împotriva Covid-19 ne-a prins total nepregătiți. Am crezut să nenorocirea care a căzut pe capul lumii, poate fi asimilată cu un nou război mondial, drept pentru care: la război ca la război. Instantaneu au ieșit la lumină specula, cu toată artileria grea, cu acea inimă de piatră sau de sticlă, ce nu a permis mișcările flexibile și îngăduitoare, funcție de poziția condamnatului la moarte din fața fiecărui interes.
Într-o astfel de nouă realitate, cu moartea la ușă, nimeni nu se mai uita la cât costă salvarea, drept pentru care, îndemnul ”scapă și tu!” a devenit cecul în alb pe care toți, în acel moment, au decis să-l plătească, chiar dacă acesta, de cele mai multe ori, era un cec în alb, dar fără acoperire.
A exista un îngheț al reacțiilor de autoapărare, o blocare a răspunsului la această cerere ce se consuma cu fiecare zgomot în contul așteptării, ”să mai așteptăm puțin, să vedem ce se mai întâmplă”, chiar dacă riscul era mult prea mare, atâta timp cât, în jurul tău continua să se moară cu zeci, sute, mii sau chiar cu zecile de mii pe zi, din China și până în America dus și întors prin India.
Cu siguranță că, acest spațiu al întâmplărilor va oferi cercetătorului un mare bagaj de surprize și mai ales de soluții, pe care cel care acceptă provocarea va avea cu ușurință implicarea în rezolvarea multitudinilor de noi probleme pe care noul coronavirus le-a lansat pe piață, fie chiar sub formă de afacere. Să câştigi fără ca să încurajezi moartea, chiar dacă acest câștig este în primul rând salvarea vieții.
De ziua copilului acesta ar trebui să fie mesajul salvarea vieții prin solidaritate.
ADI CRISTI
