24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Antisemitismul rămâne în continuare o probă de foc pe care suntem chemaţi, din când în când, să o trecem. Avem în continuare impresia că timpul le vindecă pe toate. Dincolo de pasiune și mai ales de blestemul urii care ne domină și care de asmute unul împotriva celuilalt, mai există acea răsuflare satanică care ne preschimbă în animalele domestic ale pământului. Avem astfel șansa să devenim porci, capre, câini, pisici și, nu în ultimul rând, rațe, găini, păuni, bibilici.
Antisemitismul, mai mult decât orice altă batjocură, ce îl are pe om în postura celui despre care funcționează bătaia de joc, este poate cel mai dureros și mai de neiertat, chiar și numai pentru că aduce în discuție moartea a șase milioane de oameni, într-o singură perioadă de nebunie umană, menținând memoria blocată într-o rană sângerândă asemenea unei fântâni arteziene.
Dacă ai întreba o sută de români, din cele mai îndepărtate și izolate zone ale țării, cine este astăzi președintele țării, nu vei avea nici o surpriză dacă majoritatea ți-ar spune că cel mai iubit fiu al poporului, președintele nostru, nu poate fi altul decât Nicolae Ceauşescu.
Cu evreii de pe la noi, nu ne-a fost chiar așa de greu să dezvoltăm și chiar să ambiționăm poporul să batjocorească pe cei aleși a fi purtătorii stelei galbene, ca reprezentanți ai poporului ales.
Românii au avut două stele, care le-a marcat existența: steaua galbenă și, imediat după aceasta, steaua roșie.
Poate și pentru că evreii au fost aproape tot timpul izgoniți, obligați să creadă că țara lor nu este a lor, că mintea lor nu le aparține, că tot ceea ce gândesc este produsul necesar altora și nu în primul rând lor, ne-am obișnuit să credem că evreii ne aparțin, așa cum sclavii ne-au aparținut sub formă de unelte și nicidecum de oameni asemenea nouă.
Coborând în lumea reală în întâlnim pe Alexandru Muraru, reprezentant special al guvernului pentru combaterea antisemitismului și xenofobiei, care a sesizat poliția, Ministerul de Interne și procurorul general după ce la Biserica Sf. Parascheva din Vaslui a avut loc o slujbă de comemorare a mareșalului Ion Antonescu. Muraru spune că a fost „o deșănțată elogiere a unei persoane condamnate pentru crime de război”.
„Am urmărit cu surprindere și revoltă reportajul realizat de o televiziune locală în data de 02.06.2021 în Biserica Sf. Parascheva din municipiul Vaslui, unde a avut loc o slujbă de comemorare a mareșalului Ion Antonescu, condamnat pentru crime de război de o amploare fără precedent în istoria României. Ceremonia religioasă a fost urmată de o serie de alocuțiuni, cele mai multe fiind o deșănțată elogiere a unei persoane condamnate pentru crime de război și crime împotriva umanității, la adresa a sute de mii de civili”, a transmis Alexandru Muraru într-un comunicat de presă.
Oficialul român adaugă că, deși Biserica Sf. Parascheva din municipiul Vaslui ar fi o „ctitorie” a mareșalului Ion Antonescu, ”este obligatoriu să abandonăm definitiv paradigma comemorării criminalilor de război sau a legionarilor care au rămas în istorie pentru sângeroasele masacre și pogromuri și să procedăm, în schimb, la comemorarea victimelor acestora”.
„Considerăm că întreaga acțiune, desfășurată într-un cadru public, a încălcat flagrant legislația în vigoare, fiind, la prima vedere, o faptă penală.
Membri ai clerului, cadre militare în rezervă, istorici au glorificat un criminal de război făcând apologia unui personaj care a pus la cale, în anii 40, un întreg plan de exterminare a populației evreiești.
Atrag atenția că ceea ce s-a întâmplat în lăcașul de cult este o încercare de reabilitare a unui criminal de război, o acțiune ilegală și incalificabilă. În acest sens, am adresat o sesizare către Ministrul de Interne și către Procurorul General, pentru a demara investigațiile ce se impun”, a adăugat Muraru.
Ceremonialul religios a fost generat de împlinirea a 75 de ani de la executarea la Jilava, la 1 iunie 1946, a mareșalului Antonescu.
Neștiință sau necunoaștere a istorie noastre, care ne sunt dușmanii, care ne sunt criminalii, în cine ar trebui să avem încredere, care să ne fie modelele de urmat? Există o astfel de ofertă pe care istoria să ne-o ofere sau pur și simplu suntem lăsați la voia întâmplării, fiind aruncați în direcția în care bate cel mai puternic vântul?
Avem sau nu avem acel reper care să ne mențină viața pe drumul cel drept, pe calea cea dreaptă.
ADI CRISTI
