STĂPÂNUL DE SCLAVI

Există o stare de hărțuire în societate, mult mai accentuată cu fiecare zi de așteptare a minunii care nu mai vine, care nu se mai întâmplă. La nivelul mentalității, încă populăm anii 80, acel punct culminant în care românul s-a aflat în așteptare. În acel tip de așteptare, cu mâna întinsă, semnalizând cerșetoria, sub forma verbului prin care ne modelăm mișcarea, de la mână la gură, astfel încât să fim cât se poate de sugestivi, partizani ai supraviețuirii, dacă aceasta nu ne consumă prea multe energiile sau timpul dedicat punerii mâinii pe o binemeritată pomană.
Statutul de pomanagiu ne-a fost sugerat tocmai de această atitudine amăgitoare, prin care, în secunda doi a lecției de invocare a milei, să ne revenim brusc și cu bunul câştigat să ne numim noii antreprenori ai economiei de piață, evident, dâmbovițene.
Cu siguranță că, această definiție a investitorului de tip nou ne-a făcut să mișcăm din trup, fără a insista pe anumite părți ale corpului, devenind astfel un tot unitar dedicat procesului de producție sau, mai corect spus, dedicat muncii producătoare de valori materiale, fără ca ”valorile morale să aibă ceva împotrivă”.
Ne-am învățat să credem că trupul nostru are cel puțin trei mâini, una fiind blocată cu cerșetoria, pentru ca celelalte două, evident diforme, mai mici, să se ocupe cu producția de valori materiale.
Dacă în ecuația aceasta mai intervine și Clotilde Armand lucrurile se schimbă, așa cum un sistem virusat, poate fi atacat din interior, producând o adevărată implozie, o prăbușire în sine.
Primarul Sectorului 1 din București a demonstrat că este o luptătoare, indiferent de ceea ce cred unii sau alții. Are tăria și încăpățânarea luptătorilor din arenă, astfel încât uciși fiind, ei tot mai speră la o nouă revenire, la o nouă șansă de a relansa lupta.
Călcâiul lui Achile al Clotildei este totuși vizibil și, mai grav, la îndemâna oricărui boschetar bucureștean, acela prin care domnița nu reuşeşte să înțeleagă manifestările mioritice ale celor pe care ea ar fi trebuit să-i respecte și nu să-i trateze cum a fost ea învățată cu sclavii din imperiu.
Fiind astfel prinsă pe picior greșit Clotilde Armand se vede dintr-o dată singură, bănuită de furt electoral, lipsită de prieteni chiar din rândul celor care au votat cu ea la vremea alegerilor electorale. Acum, din ce în ce mai puțini sunt cei care înțeleg disputele Clotildei cu lumea politică, logica îngropării Sectorului 1 sub maldărele de gunoi menajer, doar pentru a ”pedepsi” pe cei care își imaginează ea că fac parte din „mafia gunoiului”, mafie internațională, cu accente majore în Franța, Italia, Olanda. Și, pentru că vorbim despre mafie, nu putem să nu sesizăm o reacție la Clotilde specifică acestui clan infracţional, de a alega înaintea plutonului strigând: ”Săriți, prindeți hoțul!”
În plin scandal cu o firmă de salubrizare din cauza gunoaielor ne ridicate, Clotilde Armand a depus plângere penală pentru hărțuire și violarea vieții private (sic!). Ea a fost audiată la Poliție în margine de apus, la vreme de seară când doar vulpile mai ies la vânat găini și alt gen de înaripate.
Primarul Sectorului 1 a fost audiat aseară la Secția de Poliție 1 într-un dosar deschis după două plângeri depuse de aceasta pentru șantaj, hărțuire și violarea vieții private.
Sesizările au fost inițial trimise Direcției Naționale Anticorupție și ulterior declinate Parchetului Sectorului 1, pe motiv de competență. La ieșirea de la audieri, Clotilde Armand nu a dat mai multe informații despre cine sunt cei vizați în plângerile penale, chiar dacă, de regulă gureşul politician nu ar fi pierdut ocazia să-și dezvăluie dantura, pierdută în acel rânjet dominant de stăpân de sclavi.
ADI CRISTI