CEZAR

 

 

202. Drumul nu se oprește în abis

De acolo începe viața

să se dividă cu mine.

 

203. „Daţi Cezarului ce este al Cezarului,

si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”

dar ce mai este astăzi

„ce este al Cezarului?”

 

204. Mă plimb printre cuvinte

și în urma mea se rânduiesc poemele

din care frunzele nu cad

trăind veșnicia.