”Teologia icoanei”

Stéphane Bigham – n. la 6 septembrie 1944 în Illinois, Statele Unite ale Americii, într-o familie de anglicani. Urmează studii superioare în literatură și lingvistică (1974) și de teologie (1979) la seminarul anglican Seabury- Western Theological Seminary. Se convertește la Ortodoxie în data de 8 septembrie 1978 în urma unei vizite în Rusia. Urmează apoi studiile Institutului Sfântul Vladimir din New York pe care le absolvă în 1983 cu teza „The Image of God the Father in Orthodox Theology and Iconography. Este hirotonit diacon la 14 februarie 1983 și preot la 30 octombrie, de sărbătoarea Tuturor Sfinților, în același an. În 1990 obține titlul de doctor în teologie de la Universitatea din Montreal cu lucrarea „L’Attitude des paléochrétiens à l’égard des images dans les trois premiers siècles de l’Église”, avându-l profesor pe Jean Meyendorff. Între 1998-2015 este profesor de teologie la Universitatea Sherbrooke din Quebec și la Universitatea Saint-Paul, Ottawa, Ontario, unde predă cursuri de iconografie, iconologie, istorie bisericească și liturgică ortodoxă. Autor a zeci de cărți și articole în engleză și franceză pe teme de iconografie. Invitat la simpozioane despre iconografie din Franța, Bulgaria, România, Liban, Cipru, SUA, Canada, Italia, Polonia, Finlanda și Estonia.
În România, pe lângă titlul de față, au fost publicate alte două traduceri „Sfântul Epifanie al Salaminei în controversa iconoclastă” (Editura Doxologia, 2013) și „Icoana în tradiția ortodoxă” (Editura Theosis, 2016).

Nicolas Ozoline – n. la 26 mai 1942 în Brunswick, Germania, unde familia sa se stabilise după ce a părăsit Rusia, în urma înfrângerii Armatei Albe în 1920. În 1959 devine student la Institutul Saint Serge din Paris, perioadă în care urmează și cursurile de iconografie ale lui Leonid Uspensky, căruia avea să-i devină ucenic apropiat. În 1964, după ce prezintă lucrarea „Locul imaginii în iconomia mântuirii”, obține titlul de „magistru în teologie” de la Institutul Saint Serge. În 1966 este hirotonit diacon de Mitropolitul Antonie de Suroj în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Paris iar în 1968 este hirotonit preot de Arhiepiscopul Vasile Krivocheine. În 1974 este invitat de Părinții Alexandre Schmemann și John Meyendorff să predea „Artă liturgică ortodoxă” la Institutul Teologic Sfântul Vladimir din New York. În 1985 Părintele Nicolas susține la Sorbona teza de doctorat cu titlul „Iconografia bizantină a Pogorârii Duhului
Sfânt”. În 1986 este ales profesor de „Iconologie ortodoxă” la Institutul Saint Serge unde va fi decan între anii 2012-2014. Între 1992 și 2002, Părintele Nicolas a fost „visiting professor” al Facultății de Arte liturgice a Institutului Sfântul Tihon din Moscova, unde a contribuit la elaborarea programului și metodei unei iconologii ce explorează dimensiunile iconice ale triadologiei, antropologiei, pnevmatologiei și eclesiologiei ortodoxe.
În 1998, Editura Anastasia a publicat un volum cu 12 studii iconografice al Părintelui Nicolas „Chipul lui Dumnezeu, chipul omului”. Participă la numeroase conferințe din România, la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Teologie din Cluj Napoca, Alba-Iulia și Iași. Primește de 2 ori titlul de „Doctor Honoris Causa” în țara noastră. Începând cu anul 1982 este producătorul
emisiunii „Ortodoxia” a televiziunii de stat, France 2.
În 2004, printr-o ordonanță a președintelui Republicii Franceze, Părintele Nicolas a fost numit cavaler al „Ordinului Național de Merit” pentru activitatea științifică și pedagogică desfășurată, iar in 2005 a fost numit cavaler al „Ordinului Artelor și al Literelor” pentru opera artistică din domeniul televiziunii.