SĂ PUNĂ UMĂRUL LA RIDICAREA ȚĂRII PE DRUMUL CEL BUN

Putem spune, cu datele furnizate din teren, că trăim într-o lume normală, oricât de anormali ni se pare nouă că suntem sau că ne este țara. Trăim pur și simplu între dorința lui a fi și neputința sugerată de nedescoperitul încă a nu fi. Accentul cade în continuare pe neprevăzut, singurul care poate să ne fie acea cheie de control care să ne fie garanția că nimic nu este aranjat, să între noi și restul vieții avem în derulare neprevăzutul.
De 31 de ani nu mai suntem „dresați” să înțelegem că în disputa dintre noi și mediu, tot timpul câștigători suntem noi. De mai bine de trei decenii ne asumăm înfrângerile ca pe niște teme pentru acasă, în urma cărora reușim să trecem clasa, reușim să fim mai ancorați în realitate. Astfel, am reușit „să separăm grâul de neghină”, să fim cât se poate de responsabili de faptele noastre.
Acest stil de viață pare să fie pasul înainte care ne scoate în lume, pasul în urma căruia urmele lăsate încep să devină vizibile, nu doar de la înălțimea ochiului, cât mai ales de la înălțimea aspirațiilor care ne reprezintă.
În fiecare zi luăm cunoștință de dezastrele care ne aruncă în realitatea dură, dar palpabilă a vieții. Incendii, explozii, accidente, viituri, tornade, caniculă. Rodul greșelilor noastre sau pur și simplu a sorții, crude și nedrepte, care nu ne iartă.
Vrem sau nu, trebuie să ținem ochii deschiși, dar nu pentru a căuta doar vinovații, cât mai ales pentru a fi siguri că dacă totul s-a întâmplat dintr-o greșeală umană, atunci ea să nu se mai repete. Să pierdem această confruntare doar cu 1-0 și nu cu un scor ce s-ar repeta la nesfârşit.
Pe teritoriu României încep să sară în aer importante obiective industriale, asemenea dopurilor de șampanie. Efectele unor astfel de accidente au repercursiune tragice și asupra vieților omenești, devenind traume pe întreaga desfășurare a evenimentelor.
Într-o astfel de lume scăpată de sub controlul, pentru supravieţuire omul a încercat descoperirea unor alternative la gesturile dure, impuse prin forță sau prin constrângere. S-a ajuns astfel la tehnici de relaxare, folosindu-se de exemplu aromoterapia cu Frunze de dafin, de exemplu:
Ne putem bucura de aroma plantelor acasă datorită mirosurilor plăcute, care ajută sistemul nervos central să se liniștească și relaxează întregul organism. În mai multe religii se practică aprinderea plantelor în timpul slujbelor pentru a elibera mirosurile lor binefăcătoare. La slujbele ortodoxe, se poate întâlni minunată aromă a tămâii, despre care se știe că este vindecătoare în multe afecțiuni.
Frunzele de dafin sunt recunoscute în aromaterapie ca fiind frunzele ce țin organismul mereu în prinză și gata de acțiune.
În Grecia Antică, Imperiul Roman, dar și la nativii americani, frunzele de dafin au câștigat un rol important, atât în medicină naturistă, cât și în arta culinară și produse de uz cosmetic. Da, frunzele de dafin se folosesc cu încredere în producerea cremelor, loțiunilor și spumantelor de baie. Cum se folosesc în aromaterapie?
Se ard 1-2 frunze de dafin într-un vas de aluminiu sau într-o scrumieră și se țin în camera unde vreți să stați. Se lasă să ardă timp de 10 minute, cu geamurile închise, pentru a beneficia din plin de aroma să binefăcătoare. După cele 10 minute, se intră în cameră și se stă relaxat pe fotoliu sau întins pe pat. Veți simți imediat o stare de bine, de energie, de bucurie.
Toată această detașare impusă ne separă de ceea ce se întâmplă dincolo de geamurile casei, în spațiul deschis luptelor politice, devenite între timp cele mai tensionate situații din viața cea de toate zilele.
Este adevărat, o astfel de „terapie” nu ne privește decât pe noi, societății rămânându-i neșansa de a fi singură, de a încerca să se descurce pe cont propriu. Putem constata că o astfel de evadare produce beneficii sigure persoanei, și societății doar în cazul în care „vindecatul” în momentul în care revine în comunitate poate fi considerat un câștigător vindecat, dispus cu un plus de luciditate să pună umărul la ridicarea țării pe drumul cel bun.
ADI CRISTI