LAMENTAȚII ÎN DUREREA NEFERICIRII

Un răspuns rămas aproape neschimbat, la întrebările sociologilor, este cel referitor la direcția înspre care se îndreaptă România. Direcția este bună sau greșită? Majoritatea românilor, de 30 de ani răspund că ne îndreptăm înspre o direcție greșită, indiferent de culoarea politică pe care este nevoită să și-o asume, fie că vorbim de ideologia de dreapta, de stânga sau despre monstruoasele coaliții, ale căror efecte pe scurtă durată nu pot fi neglijate.
De fiecare data ne întoarcem la analizele profunde, de substanță, analize care aduc pe masa de disecție economia națională, în profunzimea intervențiilor chirurgicale. Astfel, aflăm că stăm surprinzător de bine la procesele macroeconomice, care nu au cum să se simtă în buzunarele din ce în ce mai găurite ale contribuabililor, chiar dacă aceștia per total își fac datoria de plătitori de impozite și de taxe, singurele venituri reale pe care țara le poate aduna per capita în bugetul țării.
Institutul Național de Statistică ne păstrează în adevărata poveste, cu picioarele așezate în acel lighean cu apă rece care ne oferă imaginea adevărului, fără ca aceasta să ne tulbure într-atât încât să fim conștienți că altceva mai bun nu ne așteaptă, că indiferent ce facem noi, ca simpli cetățeni, nu se adună în acel total al lucrului bine făcut. Operăm tot cu generalități, ne raportăm tot la generalități, astfel încât durerile noastre nu se regăsesc în fița de diagnostic a sănătăţii economiei românești. Totul se judecă per medie, în analiza din care este eliminată nedreptatea socială, atâta timp cât, de exemplu, media de doi porci pe cap de locuitor este calculate prin adunarea celor cinci de la conducători plus unu de la amărăștean, astfel încât să rezulte ca medie trei porci de căciulă.
O mai veche intenție de cele mai mult ori ratată a fost trecerea de la Leu (RON) la Euro! Blamatul leu nu a reușit nici după 30 de ani să stea pe același palier cu dolarul și mai apoi cu euro. Să existe o chemare între cele două monede, astfel încât, trecerea să nu fie dureroasă, românul să se împrietenească cu Euro și nicidecum să-și verse năduful pe moneda europeană, când viața, din ce în ce mai grea, îi va arăta vinovatul în direcția Euro, monedă care a reușit să pună cu botul pe labe, Leul.
Și astfel INS continua să fie precaut, derulând povestea trecerii la Euro.
”Veniturile medii lunare totale dintr-o gospodărie, în prima parte a anului 2021, au fost de 5.476 lei pe gospodărie și 2.157 lei pe persoană. Din această sumă, aproape 85% au reprezentat cheltuieli pentru gospodărie, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
INS menţionează că la formarea veniturilor totale ale gospodăriilor au contribuit, de asemenea, veniturile din prestaţii sociale (20,0%), veniturile în natură (7,4%), în principal contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (6,3%), veniturile din activităţi neagricole independente (1,6%), veniturile din agricultură (1,2%), precum şi cele din proprietate şi vânzarea de active din patrimoniul gospodăriei (0,8%).
Cei mai mulți bani au fost cheltuiți pentru bunuri alimentare, urmate de bunuri nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare etc.).
INS precizează că mediul de rezidenţă determină unele particularităţi în ceea ce priveşte mărimea şi structura cheltuielilor totale de consum.
Conform clasificării standard pe destinaţii a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare şi băuturile nealcoolice au deţinut, în trimestrul I 2021, în medie, 34,0% din consumul gospodăriilor.
Cheltuielile pentru investiţii, destinate cumpărării sau construcţiei de locuinţe, cumpărării de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărării de acţiuni etc., deţin o pondere mică în cheltuielile totale ale gospodăriilor populaţiei (doar 0,4%).
Cu alte cuvinte, am rămas de milenii un popor dispus să de o treime din bugetul său pentru mâncare și doar 0,4%% pentru investiții.
Lucrăm doar pentru a ne mânca veniturile și nicidecum pentru a ne dezvolta, pentru a ține pasul cu Europa, pentru a ne raporta doar la aproapele nostru.
Aceasta ar trebui să fie o temă de major interes, o temă care să ne facă să fim cât se poate de conştienţi că ea reprezintă de fapt esența profundelor noastre căutări, între viață și moarte, între a fi fericiți și a ne lamenta în durerea nefericirii.
ADI CRISTI