24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Am evitat de ani buni să mă las antrenat în dispute directe cu fel de fel de personaje, care mai de care mai scoase din contextul lumii politice. Am crezut că vârsta pe care am atins-o îmi dă acest drept la tăcere, la a înghiți mârlăniile și ranchiunele cu aceeași stare de prea mult , de gât umplut cu tot felul de broaște, mai ales că acestea veneau din acel mediu politic greu de înghițit. Un mediu al proletcultismului, chiar dacă acum, vorbim despre strănepoții celor de dinaintea anilor 1950.
Un astfel de specimen, purtător de cravată mai lungă decât îi este șira spinării, cu numele de tristă amintire a mâinii murdare a lui Stalin, sare ca un păduche de pe puricele partidului politic, în timp ce ar fi dorit să ne explice de ce culmea mizeriei este aceea dictată de puricii care au păduchi.
Nu este prima oară când astfel de specimene se dau cu capul de toți pereții, crezând că zgomotul astfel produs se identifică cu sunetele de la Putna, pe care au rămas să le facă clopotele mănăstirii.
De fapt, ei nu merg până acolo, căci sunt de parcurs multe sute de ani. Ei se mulțumesc cu barbutul sau cu linia la perete, unde postura lor de gheboși și aplecați ajunge să fie mult mai apropiată de poziției de lucru a baragladinei.
Ceea ce este scos din context ține mai mult de o posibilă falsificare a sensurilor pe care ansamblul de imagini le poate crea, drept pentru care refuză orice încercare de detașare de esența problemei, esență care te apropie de neînțelegere mai mult decât vorba ți se zbate în cerul gurii.
Una dintre puținele idei ce se lasă violată de senatorii și deputații momentului ține mai mult de evaluările muncii lor. De ce un program eminamente cultural nu le rezolvă lor problemele? Cum de se cheltuiesc atât de mulți bani publici, fără ca ei să nu fie chemați, ovaționați, aplaudați, asemenea unui Cîțu multiplicat cu numărul lor, pentru ca țara să afle că ei sunt culegătorii de drept ai aplauzelor, chiar dacă puși în linie nu sunt în stare să recite un poem din clasicii noștri, luați la întâmplare, ne mai vorbind despre poeții, de exemplu, actuali. Să dea și ei un semn din bruma de cultură cu care încearcă să-și caligrafieze numele pe care soarta l-a mai întâlnit și la criminalul Lavrenti Pavlovici Beria, (acest mareșal de tristă amintire însărcinat cu serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic, unul din principalii responsabili ai epurărilor staliniste din deceniul al patrulea, deși el a fost implicat doar în fazele sale finale. I se atribuie și organizarea masacrului de la Katyn, în cursul căruia au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi. După moartea lui Stalin, ca prim-viceprim-ministru, a fost promotorul unor măsuri de liberalizare și reformă. În iunie 1953 a fost arestat de colegii săi din conducerea partidului și, acuzat de mai multe crime, a fost judecat, condamnat la moarte și executat prin împușcare pe 23 decembrie 1953).
Nu cred că acest neica nimeni, care se dă mai mare decât tractorul colhozului, poate avea dimensiunea atinsă de Beria georgianul, doar că umflatul în pene are toate șansele de a produce modificări semnificative de cote, astfel încât, să provoace ieșirea din matcă a orgoliului asemenea unui pârâu în care se varsă, din când în când, torenții de pe versanții prostiei omenești.
Iată ce ar trebui să facă primăria, în acest caz punctual pe care proiectul culturală ”Acasă pentru cei plecați” îl propune. În nici un caz ședințe de partid, cu sarcini și responsabilități concrete. Acest lucru pe deplin motivat îl poate face senatorul cu oamenii lui la petrecerile ateiste sau atunci când cred că nu-i observă nimeni să se dedea la treburile rușinoase.
Oamenii fără Dumnezeu sunt mult mai periculoși decât orice altă reprezentare grafică a prostiei, chiar și numai pentru că, ei nu înțeleg care este rostul lor în această lume, alta decât a fost ea demonstrată de regimul comunist.
Am crezut că pericolul va veni până la dispariția mentalității celor care au slujit PCR cu credință dar fără judecată. Dar, se pare că cu fiecare zi ocupată de astfel de atavisme suntem pregătiți de o nouă luptă, de această data nu cu șarpele roșu, ci cu viermii care se cred că pot avea și ei dacă nu dimensiuni de șarpe atunci cel puțin funcția acestuia.
Vai de mama lor de analfabeți funcționali.
ADI CRISTI
