24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Unul dintre cele mai surprinzătoare cazuri de atac sub centură, întâmplat pe scena politică românească postdecembristă, este alimentat de oponenții premierului Florin Cîțu, în lupta acestuia cu Ludovic Orban pentru câștigarea funcției de președinte PNL, luptă ce va fi tranșată la Congresul PNL, din luna septembrie.
Acum 20 de ani s-a întâmplat ceea ce s-ar fi putut întâmpla oricăruia dintre noi, pândit de ceasul cel rău, de momentul în care până și actualul președinte al României ar fi exclamat: Ghinion!
Povestea s-a întâmplat în țara poveștilor miraculoase, spațiul în care este posibil orice, minunea fiind la ordinea zilei, debordantă și năvălitoare, care, dincolo de ocean, se nasc anchilozate în tot felul de prejudecăți.
La americani judecătorul este cel care dă verdicte, fără a se lăsa influenţat de altceva sau de altcineva. Conștiința de sine este supremul judecător. Doar el face jocurile, doar el, imperturbabil, decide abaterile de destin, în care libertatea are traseele fixate și întunecate doar de litera și, mai ales, de spiritual legii.
”Pe 3 decembrie 2000 Florin Cîțu a fost surprins la volan sub influența alcoolului. O zi mai târziu cazul său a fost analizat de un judecător, iar pe 8 ianuarie Florin Cîțu a decis să pledeze nevinovat și abia peste o lună s-a răzgândit.
Totul s-a sfârșit în luna martie când judecătorul a luat decizia că Florin Cîțu trebuie să stea 48 de ore la închisoare și trebuie să plătească 1000 de dolari amendă dar și cheltuieli de judecată de 335 de dolari”.
Acest fapt rușinos, la urma urmei, a fost dat uitării, chiar dacă autorul, cu timpul, nu a mai făcut parte din acea categorie de oameni simplii și anonimi. A devenit om politic, cu veleități majore de lider, fiind plasat de evoluția sa în postura celui de-al patrulea om în stat, ca reprezentativitate și a celui de-al doilea om în stat ca decizie executivă, după președintele țării.
Primul ministru Florin Cîțu, trebuie să recunoaştem, a ascuns acest incident al tinereții, care nu a produs pagube colaterale la vremea întâmplării lui, decât la nivelul moral al celui care se dorește a fi astăzi nu doar ”un exemplu de urmat”, cât mai ales un luptător pentru interesele majore ale țării, cu tot cu poporul pe care îl reprezintă și în slujește.
De această dată, Florin Cîțu nu-și mai aparține sieși, nu se mai raportează la propria-i persoană, el definind deja, din postura funcției sale de șef al Executivului, interesele generale ale poporului român, în slujba căruia este.
Poate de aceea ar trebui reconsiderate ”micile păcate ale tinereţii”, asumate și responsabilizate printr-un recurs la memorie decisiv.
Din postura în care a ajuns, Florin Cîțu nu mai are voie să joace cartea transparenței dacă biografia sa este fracturată cu astfel de momente firești unui pasaj de persoană private, anonimă, dar imposibil de asimilat astăzi funcției de mare responsabilitate.
Evident că, în jungle politică a ţării nu poate opera gesturile de curtoazie, împăcarea cavalerească, iertarea și înțelegerea ”păcatelor tinereții” doar cu o simplă mea culpa. La noi, astăzi, pe scena politică a țării este mult prea multă ranchiună, dușmănie, pentru a nu mai lăsa iertarea să-și facă datoria ei de Noblesse oblige.
Scandalul din jurul condamnării premierului Cîțu în Statele Unite ia amploare. Cea mai importantă întrebare este legată de verificările care sunt făcute pentru ca premierul să primească acces la informații clasificate.
În astfel de cazuri, instituțiile de securitate sunt cele care fac verificările, dar detaliile apărute ieri în presă par să le fi scăpat.
Între timp, liderii opoziției îi cer președintelui Iohannis demiterea acestuia și să-și respecte angajamentul ,,fără penali în funcții publice”.
Între timp, apar noi informații despre dosarul premierului. Inițial, acesta nu și-a recunoscut fapta, însă ulterior a ajuns la un acord cu procurorul pentru a scăpa de pedeapsă.
Încurcate sunt căile Domnului. Altfel nici că nu se putea întâmpla în această vară fierbinte până la incandescență, când focul pârjolește fără milă de la iarbă la aer, de la pădure la răsuflarea aprinsă de atâtea speranţe pierdute.
ADI CRISTI
