Adi 221

20.09.2021

PARATRĂSNET

Lovitură sub centură

 

A venit să respire aer curat

dintr-o butelie încărcată pe munte

 

M-a prins dimineața de umeri

(acolo unde de regulă

răsăreai tu)

și mi-a șoptit la ureche:

-Lasă-mă să te las…

 

Și nu m-am lăsat până când

murmurul astfel rostit

a dat de trei ori peste cap

Soarele

până când

aerul curat devenise

crăiasa împăcărilor fără de care

nu ar mai fi existat

drumul întortocheat, dar simplu

spre buzele date sărutului

în semn de ofrandă

 

-Lasă-mă să te las!

Lăsatul Secului

din care mi-am luat

curajul și dârzenia iertării.

 

ADI CRISTI