Se intră pe ultima turnantă. Nu se mai joacă la offside. NImeni nu mai este atent la balonul după care ar fi trebuit să alerge. Se caută picioarele adversarului pentru a le lovi puternic și fără milă.
Încleștarea devine pe viață și pe moarte. Așa cum sesizam și ieri nimeni nu mai are mama, nimeni nu mai are tată. Toți actorii importanți ai momentului ies din ascunzișuri, de sub prelate, boscheți, din cabinete, poziționându-se în spatele celui pe care îl vor susține. Klaus Werner Iohannis a spus că va participa la acest Congres al PNL. Prezența sa are o semnificație aparte, atâta timp cât încă mai ținem minte felul în care președintele țării s-a poziționat tot timpul lângă premierul Florin Cîțu.
Lângă acest tip de nervozitate, accentuat de acuzele de pe scena politică dintre Ludovic Orban, actualul președinte PNL și Florin Cîțu, pretendentul la această funcție, mai apare și „valul patru” al pandemiei. Ministrul Sănătății Cseke Atila încep să strige după ajutor, semnalând gravele momente datorate noilor agresiuni ale acestui nou val, cu preponderență lipsa acută de paturi la ATI, care a fost posibilă prin destructurarea organizării secțiilor de ATI din valul III.
Premierul Florin Cîțu a declanșat o anchetă pentru a-i pedepsi pe cei vinovați, știind foarte bine că acest exercițiu seamănă foarte bine cu misiunea „prinde orbul, scoate ochii”, cu atât mai mult cu cât de această pătrățică guvernamentală s-au ocupat useriștii, aceeași care de când au plecat din Guvern nu au ezitat să-l atace pe Florin Cîțu, considerat a fi principalul vinovat pentru ratarea acestui important obiectiv de țară, imunizarea prin vaccinare.
În logica premierului totul este posibil, totul este anticipat, o ducem din ce în ce mai bine, suntem pe plus în toate domeniile, am învins!
În logica celui de lângă drum situația nu are cum să fie așa de roz. Scumpirile au scăpat din chingi, prețurile devin din ce în ce mai mari, de nestăpânit, puterea de cumpărare devine aproape infinitezimală, banii nu ne mai ajung, viața devine insuportabilă de grea, lipsită de perspectiva unui viitor vizibil, dacă nu luminos.
Sâmbătă, 25.09.2021 va fi ziua în care românii își vor recâștiga guvernarea țării în folosul lor, dacă jocurile nu vor ține cont de ce dorește Klaus Werner Iohannis, acest politician care își știe foarte bine interesul și care a declarat că-l susține pe Florin Cîțu în detrimentul lui Ludovic Orban, cel care a fost portavocea „Generalului” la ultimele alegeri prezidențiale.
Cărțile par să fi fost făcute, astfel încât, câștigătorul funcției de preşedinte PNL va fi obținută de Florin Cîțu. Dar, niciodată nu se refuză o minune, cu atât mai mult cu cât aceasta poate să aducă puternice schimbări atât pe scena politică cât mai ales între relațiile liderilor actuali.
Sunt deja afișate la uscat o serie de rufe din ținuta intima a participanţilor, astfel încât pijamalele lui Ludovic Orban au fost deja văzute în curtea lui Călin Popescu Tăriceanu. Încă nu se știe, se bănuie doar, cum se vas tinge conflictual între USR-PLUS și Florin Cîțu. Din nu zgomotul de dosare devine amenințător pentru cei care nu vor să înțeleagă care este binele României și cum trebuie să îl protejăm.
Dar, până la stingerea luminii peste acest conflict deja supraponderal, să-l mai ascultăm pe viteazul Orban cum flutură amenințător batista deasupra intereselor legitime ale țării:
„La ora actuală suntem într-o situație dificilă, există o nemulțumire profundă în special față de persoana premierului, un grad de respinge uriaș, de aproape 64%, comparabil cu gradul de respingere pe care îl avea Băsescu după ce a anunțat tăierea pensiilor și salariilor.
Este pur și simplu un val împotriva noastră. Suntem într-o situație foarte dificilă, care a culminat cu o criză provocată de decizii care au fost luate fără consultarea partidelor și fără acordul președintelui PNL”, a spus Ludovic Orban.
A spus cu ultimele sale suflări, actualul președinte al PNL, această probă materială a ceea ce s-a ales din istoria unuia dintre ultimele partidele istorice ale României.
Dumnezeu să ne ierte! Dumnezeu să-i ierte! Oricum, viața merge înainte, fără ca noi să ne dăm seama de acest lucru.
ADI CRISTI