24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Chiar dacă s-au stins luminile pe scena politică a țării continuă să se joace fel de fel de scenete cu umbrele personajelor principale, retrase în noapte după o zi de balamuc sadea. Nici nu te mai poți concentra la câtă agitație a fost la buza scenei, loc în care s-a jucat Congresul 2021 al PNL.
Ludovic Orban, ca un copil al străzii acum, hălăduiește pe străzile Bucureștiului, scuipând cojile de semințe direct pe vitrinele luminate ale magazinelor de pe Calea Victoriei.
Merge de unul singur suduind în surdină, în cea mai mare parte a plimbării sale, dacă nu luăm în serios zbieretele slobozite, din când în când, semănând mai mult cu un animal înjunghiat.
”M-au ars serviciile lui Iohannis! Același Iohannis pe care eu l-am adus la Capitală și l-am făcut General! Dar nu orice fel de general. L-am făcut general de armată, dar ce spun eu armată, general galactic. I-am dat credibilitatea de care nu a avut parte niciodată în lunga sa adunare de case. Atunci toți îl strângeau cu ușa. Toți îi doreau (și-i vedeau chiar cătușele la mâini). Eu am fost singurul care l-am păstrat pe uscat și am condus corabia , meșter cârmaciul, până în portul Cotroceni!
Acum, iartă-l pe Florin Cîțu, acel nemernic mic pe care l-am scos din pușcăriile americane, pe motiv de bețivăneală, pentru a-l pune premier de Dâmbovița, după ce a reușit, în prima tură, să fugă de la preluarea postului, lăsându-l în offside pe General.
Astfel am fost pus în situația de a-mi fi mie rușine de rușinea lui, când m-am trezit pur și simplu dat afară, cu șutul de rigoare înfipt în fund!
Cred că am fost lucrat și de Servicii, căci acestea când te lucrează simți o arsură acută în anus, ca să nu spun gaura curului, să nu cobor nivelul discuțiilor în tuciuriul de Rahova!
Acea arsură încă o simt și astăzi, chiar dacă au trecut mai bine de trei zile, timp în care și sufletul mortului își ia la revedere. Arsura încă mă străpunge și nu mă lasă în pace! Am pierdut funcția din partid și am rămas al nimănui, vorba poetului: „amărât și plin de jeg / ca nărozii ăi mai mari / nici gagică, nici biştari”.
Mai mult, Ludovic Orban atacă asemenea unui descreierat. Fără discernământ, cu siguranţă, răsturnând totul din calea sa. Nu mai are nici un Dumnezeu ,care să-i arate calea cea dreaptă, chiar dacă, declarativ, invocă morala creștină.
Ludovic Orban se comportă ca un drogat aflat în sevraj. Dă din mâini și din picioare, zvârcolindu-se necontrolat, fără putința de a-și găsi acel echilibru necesar coerenței, discursului articulat și plin de miez.
În jurul său se instaurează vidul, ce nu mai încurajează respirația, ce nu mai face posibil rolul gravitației, lăsând totul în aer, fără nici o șansă de a simți tălpile pe pământ.
Într-o astfel de dispoziție Ludovic Orban își continuă perorația despre acele vrute și nevrute, ordonate în haosul creat sub formă de explicații justificative ale căror doze devin virale, pline de nervi lăsați în liberate.
CCR a fost scos din pasivitatea cu care s-a detașat față de un posibil conflict constituțional, fiind practic îmbrâncit în miezul luptelor, fără a fi exclusă postura celor care devin și pagube colaterale.
Mai mult, scena politică se inflamează până la incandescență în timp ce PSD atacă surpinzător, aruncând în luptă moțiunea lor de cenzură, păstrată până azi în stand by. Prinsă între a fi și a nu fi poziția CCR devine astfel redundantă, lipsită de sens într-o realitate în care contează secunda prezentului și mai puțin procedurile extinse la maxim de „baletul situării în termen”.
Meciul devine astfel din ce în ce mai dinamic, mai nervos, mai plin de neprevăzut, cu un Ludovic Orban trimis în tribune, dar care nu a avut timpul material necesar ieșirii de pe teren, cu atât mai mult cu cât Klaus Werner Iohannis nu a întrerupt meciul, a lăsat totul la dispoziția legii avantajului. Există pericolul ca Ludovic Orban să se interpună între Florin Cîțu și interesele liberalilor, astfel încât să reușească să influențeze rezultatul meciului, din poziția sa încă activă de președinte al Camerei Deputaților.
ADI CRISTI
