Economia românească ar urma să înregistreze în acest an un avans de 4,3%, după o contracţie de 3,9% în 2020, pentru ca în 2022 creşterea economică să se situeze la 4,1%, conform celei mai recente Actualizări Economice Regionale a Băncii Mondiale (ECA Economic Update) publicate marţi.
Comparativ, în ianuarie 2021, Banca Mondială prognoza că economia românească se va contracta cu 5% în 2020, dar va înregistra o relansare de 3,5% în 2021 şi de 4,1% în 2022. În iunie, în raportul cu privire la perspectivele economice globale, Banca Mondială estima că România va înregistra în acest an un avans al PIB de 6%, cu 2,5 puncte procentuale peste estimarea din ianuarie, urmând ca anul viitor să înregistreze o creştere de 4,5%, cu 0,4 puncte procentuale peste estimările anterioare.
Economia românească a avut o evoluţie mai bună decât s-a anticipat, menţionează BM, contractându-se cu 3,9% în 2020. Un răspuns fiscal proactiv, dar limitat, de 4,4% din PIB, a sprijinit firmele să-şi păstreze angajaţii şi a alimentat veniturile gospodăriilor. PIB-ul ar urma să se redreseze la 4,3% în acest an, sprijinit de avansul activităţii economice în semestrul doi din 2021. Sărăcia ar urma să crească pe termen scurt, deoarece impactul pandemiei de COVID-19 afectează sursele interne de venit şi remitenţele, conform datelor publicate marţi de Banca Mondială.
Înainte de pandemie, România s-a bucurat de un deceniu de creştere economică, totuşi, criza provocată de COVID-19 a afectat activitatea economică şi veniturile gospodăriilor, expunând problemele structurale ale României. Din punct de vedere istoric, politica fiscală a fost prociclică. Deficitul bugetar s-a situat în medie la 2,8% din PIB în perioada 2011 – 2019, iar creşterea medie a economiei a fost de 3,9% în perioada respectivă. Creşterea economică a fost solidă în pofida fundamentelor slabe. Consumul privat ridicat, determinat parţial de creşterea nesustenabilă a salariilor, a dus la presiuni inflaţioniste şi la adâncirea deficitului de cont curent. Calitatea şi cantitatea pieţei muncii şi a capitalului, precum şi dinamicile mai lente ale productivităţii, au limitat potenţialul de creştere. Investiţiile private au rămas la un nivel ridicat, dar un sector financiar redus ca mărime limitează disponibilitatea finanţării pe termen lung.
Guvernul a răspuns rapid crizei provocate de pandemie, furnizând stimulente fiscale de 4,4% din PIB în 2020. Este unul din cele mai scăzute niveluri din UE, reflectând spaţiul fiscal limitat. În primul val al pandemiei, gospodăriile sărace şi vulnerabile au fost mai puţin sprijinite de măsurile de răspuns fiscal, care s-a adresat mai mult celor care lucrau legal.
Principala dificultate pe termen scurt este ţinerea sub control a crizei, limitarea consecinţelor sale economice, sociale şi în domeniul sănătăţii. Răspunsul Guvernului, alături de sprijinul UE, precum şi evoluţia campaniei de vaccinare vor fi critice pentru asigurarea redresării. Reducerea deficitului, alături de reformele structurale, va reduce cheltuielile ineficiente şi va consolida finanţele publice, evitând majorarea semnificativă a datoriei publice pe termen mediu. Alte provocări vin din ratele istorice scăzute de absorbţie a fondurilor europene, ceea ce ridică întrebări privind capacitatea ţării de a profita de pe urma noilor fonduri de redresare.
Economia ar urma să urce cu aproximativ 4,3% în 2021, pe fondul activităţii economice solide din semestrul doi din 2021. Consolidarea redresării va depinde de succesul campaniei de vaccinare şi de răspunsul politic la crizele de sănătate, precum şi de evoluţiile din UE. Impactul măsurilor de stimulare adoptate la nivelul UE vor juca un rol critic în redresare, ţinând cont de spaţiul fiscal limitat. BNR va continua politica sa de relaxare cantitativă, sprijinind şi mai mult redresarea. Totuşi, pe fondul revenirii creşterii, presiunile inflaţioniste şi cele asupra deficitului de cont curent ar urma să reapară, ceea ce va necesita un răspuns politic adecvat. O reducere substanţială a deficitului fiscal în 2021 este improbabilă, deoarece Guvernul va trebui să sprijine procesul de redresare al economiei.
Pe termen mediu, deficitul va urma probabil o traiectorie descendentă, dar va rămâne probabil peste 3% din PIB. Adâncirea deficitului de cont curent va majora nivelul datoriei publice ca procent din PIB la 62,2% în 2023, de la 37,3% în 2019, deşi datoria publică rămâne una din cele mai scăzute din UE.
Sărăcia ar urma să rămână la un nivel ridicat, din cauza efectelor asupra veniturilor cu care se confruntă segmentele mai sărace ale populaţiei, sub forma pandemiei persistente, a anului agricol slab şi scăderii remitenţelor.
Grupul Băncii Mondiale, una dintre cele mai mari surse de finanţare şi expertiză pentru ţările în curs de dezvoltare, ia măsuri rapide şi complexe pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să îşi consolideze reacţia faţă de provocările generate de pandemie. AGERPRES