Liberalii au rămas blocați în Cîțu. Prin jurul lor USR începe să muște din pulpana puterii, prinzând gustul fotoliului ministerial, chiar dacă alegerile din partid l-au reinventat pe Dacian Cioloș în postura liderului de partid care contează într-o posibilă ecuație a puterii. ”Guvernul zero”, guvern care a demonstrat că nu este greu să ai performanțe zero la guvernare, încearcă să revină din nou în postura celui care ”decide în numele legii”. Dacian Cioloș în fruntea guvernului continuă să joace rolul unei ciorbe reîncălzite. PSD continuă să joace rolul struțului care se ascunde, punându-și capul în nisip. Degeaba să dă el cocoș, scurmând în stânga și în dreapta, când de fapt în momentul în care i se oferă ocazia să-și fructifice moțiunea de cenzură, fuge de-i scapără pământul din calea trântei drepte atât de des invocate.
AUR vrea cu totdinadinsul să aplice formula „participă, dar fără să se bage”, mizând mai mult pe varianta „gălăgiei de dragul gălăgiei”.
Țara se menține într-o stare deplorabilă de confuzie până la incertitudine. Nimic nu mai contează, nimic nu ne mai scoate la lumină. Totul este în ceață, în timp ce ceața devine mai groasă decât pâcla gri în spatele căreia se fac și desfac jocurile politice.
Ceea ce se poate observa de la distanță sau din imediata apropiere a interesului cetățeanului și nu a clasei politice, ține în primul rând de jocul politic și mai puțin de nevoile de drept ale țării.
Consultările de la Cotroceni, inițiate de Klaus Werner Iohannis, nu au reușit (deocamdată) să scoată țara la lumină, continuând bănuiala legitimă că omul politic nu face altceva decât, cu bune intenții, să surpe încrederea în instituţiile statului, devenit între timp acel stat paralel care inspiră neîncredere.
Doar UDMR rămâne singurul Don Quijote care se aruncă în luptă, sau rămâne pregătit pentru luptă, avântându-se lângă umărul intereselor cetățeanului astfel încât acesta să-l simtă lângă el, chiar dacă o astfel de prezență, pe fond, nu-i prea servește la ceva, neînțelegând limba și interesele autonomiei într-o țară în care nem tudom romano este aceeași cu nu știu limba română, constatare din ce în ce mai prezentă în dialogul perfect cu maghiarii la noi acasă.
Dacă ar fi să ne oprim la declarațiile zilei vom constata că nimic nou nu apare sub Soare chiar dacă în paralele cu acestea suntem pe primul loc în lume la nivel de infestări. Rata de mortalitate este aceeași din timpul războiului. Peste 99% dintre morții dați de Covid-19 sunt persoane ne vaccinate. România se află în criză politică, dar mai ales în criză pandemică. Conducerea discreționară a PNL, a scos la iveală cutumele împărțirii resurselor: 60% puterea, 40% opoziția, care nu mai sunt respectate. A dispărut și această graniță între luptele pentru putere și cele pentru interesul partidelor.
PNL este responsabil de ceea ce s-a întâmplat în țară. Florin Cîțu a demonstrat că nu are capacitatea de a convinge. Cumințit de iureșul evenimentelor primul ministru interimar se trezește și exclamă un adevăr cu valoare de axiomă: când vom avea o majoritate vom da primul ministru.
PSD rămâne PSD. Își cunoaște dimensiunea, dar ezită să ajungă din nou la guvernare. Încă mai vrea să consume din așteptările opoziției. A dat peste această miere dulce și pe practic în care așteptarea a ajuns o zi de odihnă sau de concediu dacă se nimerește în timpul săptămânii.
PSD a înțeles în cele din urmă că din opoziție se poate cel mai bine pregăti viitoarea campanie electorală, oferindu-ți șansa de a reveni la putere pe alți cai, mai mari, mai puternici, mai performanți.
USR are o propunere de program, de măsuri imediate, și o propunere de premier. Ghinionul lui Dacian Ciolos este acela că el, în calitate de prim ministru a mai păcălit o dată acest popor care astăzi fuge de el ca dracu de tămâie.
O variantă de guvern de specialiști condusă de un premier independent este cea mai neutră ieșire din acest clenci jucat de electorat celor care au dorit să ia totul de pe tobă, inclusiv praful care a mai rămas.
Klaus Werner Iohannis a tras în cele din urmă concluzia mult așteptată după o zi plină de lucru, de fapt de ascultat din viitoarele măscări ale politicienilor: a ieșit din cărți, Dacian Cioloș, mizând se pare, pe drumul deschis preferatului său Florin Cîțu. Așa se joacă la cacialma! Așa spun ghicitoarele. Restul e tăcere și dincolo de ea o mare harababură!
ADI CRISTI