TOTUL E POSIBIL, MAI ALES IMPOSIBILUL

Dacă privim acum pe scena politică a țării observăm imediat că se joacă cu piese reciclate.
Astfel, Calul este confecționat dintr-o bucată de fier beton desprinsă din fundația unei case, Nebunul aduce mai mult cu gardianul beat criță, iar Tura nu poate fi altceva decât veșnica regulă din circulație ce ține de evitarea pericolului până la limita producerii accidentului. Despre Pioni se acreditează că ei nu pot fi confecționați decât din esența înjurăturilor populare, în timp ce Regina are șansa de a fi confundată cu revigorarea națiunii, chiar dacă Regele este supus oprobriului public, fiind plăsmuit din pancartele libertății de a înțelege avantajele monarhiei.
Avem nevoie de această ofertă față de care să ne exprimăm și mai ales să ne raportăm nu atât preferințele cât mai ales intenția de a trăi în universurile paralele, între republică și monarhie, chiar dacă pe fond ne este oferit un multiplicator de soluții, care mai de care mai tentant, care mai de care mai plin de surprize, evident dintre cele mai spectaculoase. Astfel, avem șansa unei realități palpabile, greu de ignorat și, mai ales, greu de evitat, cu atât mai mult cu cât timpul prezent ne ia în seamă nu doar oferindu-ne varinante, cât mai ales oferindu-ne soluții imposibil de evitat.
Liberalii vor cu tot dinadinsul să nu piardă startul unei guvernări contorsionate, în prim planul căreia s-au cățărat useriștii, cu un Dacian Cioloș pipernicit, în capul căruia toți nu ezită să arunce cojile de la semințe. Pretinșii progresiști salvatori de națiune, au prins și ei poziția umbrei de la ora 8, când Soarele fixa un punct pe cer, uitând că doar ei se mișcă mai repede decât astrul, astfel încât de fiecare dată când se strigau nu le răspundea nimeni, căci nimeni nu era în imediata lor apropiere. Singurătatea aceasta programată din cauză de ne sincronizare le-a creat acel disconfort greu de înțeles, în urma căruia trebuiau să constate că fărâma de procente, cei 80 de parlamentari, cu care au fost trimiși la bătălie, este doar o cantitatea care nu-i poate ajuta la altceva decât la crearea unei nefirești brambureli, ținând cont că „Salvatorii României” aveau exercițiul legării cu lanțuri de câine de scările Parlamentului, la debutul lor pe scena politică. Și cum cel mai bun prieten al omului este câinele, caporalii lui Dan Barna și-au îndesat capul sub Pălărie și au încercat să o facă pe-a proștii, neînțelegând de fapt care este rolul lor de balama într-un angrenaj care ar fi trebuit să se deschidă doar și nicidecum să iasă la atac. Cum poți ataca cu o simplă balama? Nume predestinate umorului involuntar, Năsâi, Cioloș, Barna, Chichirău, Prună, Drulă, Pălărie, Mănăstireanu, Bulai, vin parcă să ne convingă, singure, cum ar merge batalionul condamnaților la primirea pedepsei, și nu la conducerea țării, la trecerea ei prin furcile caudine.
Lucrurile nu ar fi chiar așa de complicate, precum începe să fie această pauză de schimbare a gărzii la palat, cu atât mai mult cu cât liberalului ei înșiși nu prea mai au ceva de spus, cupă căderea lamentabilă a Guvernului Cîțu. Moțiunea de cenzură l-a trimis de facto pe Florin Cîțu cu al lui guvern de nepricepuți acasă, în timp ce de iure nu s-a întâmplat nimic concret. Prim ministrul Florin Cîțu vine în fiecare dimineață la Palatul Victoria, iar miniștrii săi liberali continuă să exercite actul administrativ, în timp ce ofițerul de serviciu de la guvern își încheie zilnic raportul din procesele verbale cu verdictul decisiv: „În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit”.
Pe mărimea acestei întâmplări, cu balauri și Ilene Cosânzene, Făt Frumos din PSD (orice apropiere de Marcel Ciolacu este pur și simplu întâmplătoare) se lasă din ce în ce mai rugat, fără a fi curtat, să intervină prin arătarea mușchilor săi, care ar putea să provoace o intimidare colectivă și ar scăpa țara de coșmarul întâlnit în formula o nouă criză politică. Apelarea la PSD se face implicit, fără a-i fi rostit numele, rostire care ar pricinuii mari dezavantaje iohanniene în mandatul prezidențial. A fost suficientă eliminarea AUR din rândul partidelor politice cu care PNL ar avea de gând să-și imagineze cooperarea, pentru a înțelege și ultimul prost sau om indiferent că PSD este partidul care va fi luat în calcule de Florin Cîțu la construcția noii sale replici pusă în fața USR, de fapt a lui Dacian Cioloș.
Useriștii mai au o carte a sinuciderii lor de jucat, aceea a visului în urma căruia să solicite votul Parlamentului, de unii singuri, așa de nebuni, visând că cine știe ce s-ar putea întâmpla, pentru a trece guvernul lor cu o susținere minoritară.
Oricum, trăim în România unde totul e posibil, mai ales imposibilul.
ADI CRISTI