POEMUL NEGRU DIN VINEREA NEAGRĂ

 

INFINITUL

 

  1. Țin ochii închiși!

Toate marginile îmi dispar

Devin prelungirea infinitului

cu încă un pas.

 

  1. Mă simt cotropit de lucruri lipsite de glorie.

Banalul îmi dă voie să aduc la mal

peștele de aur.

Păcat că dorințele mele

sunt la fel de mărunte.

 

  1. În Acra zidurile vechi

Înconjoară ochii ca pe o cetate

În port agitația păstrează marea

Cum a fost pe vremea cruciaților

Însângerată și tulburătoare.

 

ADI CRISTI