POZIȚIA PANTALONILOR, ARCUIREA TORSULUI

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Noul guvern începe să se nască, urmând procedurile standard, astfel încât acum începem să răsuflăm ușurați. Vom avea din nou un guvern stabil. Un guvern care să țină mai mult decât timpul necesar investirii sale. Șanse sunt ca acesta să țină mai mult decât poate să țină o iluzie. Cred că suntem în postura lucrului ferm, care ne poate garanta inevitabila poziție a ”lucrului bine făcut” ale căror urmări pot fi ușor de intuit.
Normalitatea devine o caracteristică a vieții de zi cu zi, o descoperire a gestului care ne înnobilează și care ne dă soluții credibile atunci când suntem asaltați de mai vechile noastre întrebări obsesie, în urma cărora începem să ne luăm în seamă.
Avem deja un drum deschis, o șansă pentru România, un cântec al cărui refren ne include pe toți, așa cum fiecare vers devine pentru cel de lângă noi lait motivul profundelor modificări. Începem să ne regăsim echilibrul, să ne identificăm pornirea înspre jungla din care aveam bănuiala că am ieșit, dar din care nu am reușit încă să facem pasul decisiv.
Chiar dacă am făcut un pas ferm și necesar înainte, încă mai suntem atacați de haitele câinilor Dingo, de oamenii care până mai ieri aveau în pixul lor soarta celor mulți, supuși foametei atâta timp cât viața i-a dus din nou în deșertul lipsei de speranțe.
Mai există și o aroganță greu de luat în serios, doamna Raluca Turcan care, dintr-o dată își face harakiri, arătând lumii că doamna respectivă nici măcar doamnă nu a reușit să rămână. Un accident regretabil a demonstrat că fiorul iresponsabilității liberalilor care nu-și mai găsește locul în linia întâi, chiar și numai pentru că nu au mai fost doriți în ”echipa câștigătoare”. Imediat Florin Cîțu a fost descoperit ca fiind dușmanul dușmanilor, după ce cu câteva săptămâni în urmă era speranța tuturor, omul care a reușit să-l convingă pe Klaus Werner Iohannis să mizeze pe mâna lui, în timp ce Ludovic Orban își pregătea discursul nimicitor împotriva celor care până mai ieri erau subordonații săi, deveniți peste noapte ”colegi de partid”. Aroganța este un luciu care reușește să ascundă imperfecțiunile de caracter și care acoperă ochi celor care nu ezită să insiste să privească țintă înspre un viitor de această dată perceptibil.
Mai mult, suntem deja în postura de a ne aduce aminte din discursurile liberalilor prinși în patima reclamelor culinare.
„Aș vrea să fac o mențiune, apropo de declarația Ralucăi Turcan care spune că s-a negociat în genunchi. Îl avem pe domnul Rareș Bogdan care „stă capră în piața din Buzău”, citez din domnul Rareș Bogdan. O avem pe doamna Turcan care vorbește despre negocierile în genunchi, îl avem pe domnul Kelemen Hunor, care vorbește despre pantalonii în vine.
Fac apel la politicienii care conlucrează în acest moment la formarea guvernului, să încerce cumva o relaxare politică astfel încât în toată povestea asta cu negocierea să fie în interesul cetățeanului despre care vorbește acest guvern că l-ar interesa”, a spus Diana Tache, jurnalist Sursa zilei.
Raluca Turcan, care l-a susținut pe Cîțu la șefia PNL, nu a participat la ședința conducerii partidului în care s-a votează înțelegerea cu PSD și l-a atacat apoi în termeni duri pe Florin Cîțu.
„Din tot ce am citit în presă, nu am văzut nicio idee politică, de viziune, de la negociatorii partidului pe care să o vedem transpusă în avantajul politic al PNL! PSD-ul v-a dat în fiecare zi teme, la care voi reacţionaţi. Este puţin spus că s-a negociat în genunchi. Mandatul lui Florin Cîţu nu a fost decât un şir de minciuni, greşeli şi jocuri personale.
Aş spune că e de domeniul patologicului. Florin, iţi imaginezi că nimeni nu se prinde de minciunile tale? Toţi se prind, îţi garantez. NIMIC din ce ai spus până acum, tu, preşedintele partidului, nu a fost adevărat! Doar un şir de minciuni. Şi nu numai de minciuni dar şi de lipsă de responsabilitate”, se arată în scrisoarea Ralucăi Turcan.
Întrebat, dacă UDMR ar rămâne la guvernare în cazul în care rămâne fără cele trei portofolii cerute, în special ministerul Dezvoltării, Kelemen Hunor a declarat că nu va acceptă că partidul pe care îl conduce să fie element de decor într-un guvern: „Orice este posibil. Un singur lucru nu este posibil și nu va fi posibil: UDMR să fie element de decor într-un guvern. Să stăm noi cu pantalonii dați jos până la genunchi și să așteptăm poștașul zâmbind în fiecare luna”, a declarat Kelemen Hunor.
Nu suntem sabotați de nimeni. (…) Uniunea poate să rămână cu portofoliile actuale, restul să le împartă colegii. Eu nu vreau să iau nimic de la nimeni. Am renunțat la multe lucruri, am acceptat anumite situații”, a mai spus acesta.
El spune că un guvern poate fi învestit cu sau fără UDMR. „Nu e o chestiune de semnal, ci de matematică”, afirma Kelemen Hunor.
Cu alte cuvinte mai sintetizatoare, putem extrage numitorul comun ce face posibilă armonizarea: totul ține de poziția pantalonilor și a arcuirii torsului. Pupat Piața Independenței!
ADI CRISTI