Din cauza pandemiei de coronavirus, premiile Nobel pentru ştiinţe şi cel pentru literatură au fost înmânate pentru al doilea an consecutiv fără fastul lor tradiţional, în cadrul unor ceremonii organizate în ţările în care locuiesc laureaţii lor.
La Londra, Abdulrazak Gurnah a primit luni la prânz medalia şi diploma Nobel din mâinile ambasadoarei Suediei în Marea Britanie, Mikaela Kumlin Granit, la reşedinţa sa oficială, cu câteva zile înaintea unei ceremonii programate la Primăria din Stockholm, pe 10 decembrie, data la care este comemorată moartea industriaşului suedez Alfred Nobel, creatorul acestor premii.
„În mod obişnuit, aţi fi primit premiul din mâinile Majestăţii Sale Regele Suediei. Totuşi, în acest an, pandemia ne-a impus o celebrare la distanţă. Şi întrucât nu puteţi să mergeţi la Stockholm, medalia şi diploma aferente premiului Nobel v-au fost aduse aici, astăzi”, a declarat ambasadoarea suedeză.
Ea a reamintit că juriul Nobel a premiat în acest an „o naraţiune empatică şi fără compromisuri despre efectele colonialismului şi destinul refugiaţilor prinşi între culturi şi continente”.
Romancierul a părut relaxat şi zâmbitor în cadrul acestei recepţii, a pozat în faţa fotografilor, ţinând în mâini medalia şi diploma Nobel. La eveniment au fost prezenţi membri ai familiei sale şi editorul cu care colaborează de mulţi ani, Alexandra Pringle.
Abdulrazak Gurnah, în vârstă de 72 de ani, este primul autor de origine africană care a câştigat premiul Nobel pentru literatură după sud-africanul J.M. Coetzee în 2003. El a fost premiat pentru texte despre epoca colonială şi post-colonială din Africa de Est, care descriu problemele cu care se confruntă refugiaţii prinşi între două culturi.
Juriul care i-a atribuit premiul Nobel pentru literatură, însoţit de un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (aproape 1 milion de euro), a salutat „ataşamentul său faţă de adevăr şi aversiunea lui faţă de simplificare”.
Născut în 1948 în Zanzibar – un arhipelag în largul coastelor Africii de Est, care face parte în prezent din Tanzania -, Abdulrazak Gurnah s-a refugiat în Anglia la sfârşitul anilor 1960, la doar câţiva ani după obţinerea independenţei de către acel fost protectorat britanic, într-o perioadă în care comunitatea arabă era persecutată.
A început să scrie la vârsta de 21 ani în Marea Britanie, ţară a cărei cetăţenie a dobândit-o, inspirându-se din amintirile sale şi din experienţa lui de imigrant.
„Vreau să scriu despre interacţiunile umane, despre ceea ce experimentează oamenii atunci când îşi reconstruiesc vieţile”, a declarat el într-o conferinţă de presă organizată la începutul lunii octombrie, la o zi după ce a câştigat premiul Nobel pentru literatură.
În tinereţe, Abulrazak Gurnah a început să scrie fără să aibă aşteptări prea mari şi nu şi-a imaginat că urma să câştige recompensa supremă din literatură. „Scrii cât poţi de bine şi speri că va funcţiona!”, a dezvăluit romancierul.
Autor puţin cunoscut înainte de premiile Nobel din 2021, Abdulrazak Gurnah a publicat 10 romane, precum şi mai multe nuvele. El scrie în engleză, deşi limba lui maternă este swahili.
Romancierul locuieşte în prezent la Brighton, un oraş din sud-estul Angliei, şi fost profesor de literatură la Universitatea din Kent, până la pensionarea lui din urmă cu câţiva ani.
Scriitorul a promis că va continua să vorbească într-un stil direct despre chestiunile care i-au marcat opera literară şi viziunea asupra lumii: „Este felul meu de a vorbi, nu joc un rol, spun doar ceea ce cred”.
De asemenea, el a criticat politica dură a guvernelor europene în privinţa imigraţiei şi provenienţei din Africa şi Orientul Mijlociu, considerând-o ilogică şi plină de cruzime.
Cea mai recentă carte a lui, „Afterlives” (2020), spune povestea unui băieţel furat de la părinţii lui de trupele coloniale germane şi care revine în satul său natal pentru a-şi regăsi părinţii şi sora.
2021 a fost un an fast pentru literatura africană, întrucât trei dintre cele mai prestigioase premii literare din lume – Nobel, Booker şi Goncourt – au fost câştigate în acest an de scriitori africani. AGERPRES