Se moare de foame,
se moare de frig, se moare de covid-19.
La alegere.
Nu mai este nevoie de o moarte trei în una.
Există deja noile voci ale nopții
care în dimineață fac alegerea.
Ele aleg,
nouă nu ne rămâne decât să acceptăm rostul dansul.
Vine un timp când ne ridicăm în picioare,
când cel de lângă noi se ridică-n picioare.
Vine un timp care ne batem pe umăr,
amintindu-ne despre solidaritate,
despre ceasul în care toți am fost unul.
Cântecul de lebădă l-am purtat în acele vremuri
legat de lesă.
Și moartea din aripi încerca să danseze
eliberându-se pentru zbor
cum se mai poate elibera umbra de trup
Vine un timp în care ne numărăm
din doi în doi
devenind mai puțini decât ne spune numărătoarea
mult mai puțini decât avem voie
să ținem minte
să ne detașăm de rigorile și regulile lumii
să fim egalii singurătății lumii.
Se moare de foame,
se moare de frig, se moare de covid-19
și nimeni nu vrea să facă un pas înainte
un pas înapoi
nimeni nu ezită să treacă vis a vis
toți ne strângem unul în altul
și încercăm să fim adunați în jurul unei idei
fără ca aceasta să ne cunoască
să ne țină de mână
venim pe jos dinspre zăpada mieilor
și mergem călare pe albul văzduhului
între noi și restul celor care nu mai există de mult
se întinde urma pasului care contează
talpa ce ne acoperă gura
și respirația și veșnica tăcere a pomenirii.
ADI CRISTI