POEMUL RUPT DE REALITATE ÎN COATE

Se moare de foame,

se moare de frig, se moare de covid-19.

La alegere.

Nu mai este nevoie de o moarte trei în una.

Există deja noile voci ale nopții

care în dimineață fac alegerea.

Ele  aleg,

nouă nu ne rămâne decât să acceptăm rostul dansul.

Vine un timp când ne ridicăm în picioare,

când cel de lângă noi se ridică-n picioare.

 

Vine un timp care ne batem pe umăr,

amintindu-ne despre solidaritate,

despre ceasul în care toți am fost unul.

 

Cântecul de lebădă l-am purtat în acele vremuri

legat de lesă.

Și moartea din aripi încerca să danseze

eliberându-se pentru zbor

cum se mai poate elibera umbra de trup

 

Vine un timp în care ne numărăm

din doi în doi

devenind mai puțini decât ne spune numărătoarea

mult mai puțini decât avem voie

să ținem minte

să ne detașăm de rigorile și regulile lumii

să fim egalii singurătății lumii.

 

Se moare de foame,

se moare de frig, se moare de covid-19

și nimeni nu vrea să facă un pas înainte

un pas înapoi

nimeni nu ezită să treacă vis a vis

toți ne strângem unul în altul

și încercăm să fim adunați în jurul unei idei

fără ca aceasta să ne cunoască

să ne țină de mână

 

venim pe jos dinspre zăpada mieilor

și mergem călare pe albul văzduhului

între noi și restul celor care nu mai există de mult

se întinde urma pasului care contează

talpa ce ne acoperă gura

și respirația și veșnica tăcere a pomenirii.

ADI CRISTI