- Îmi așez mâna
peste mâna ieșită în cale
umbră prelungită
peste zidul care ne desparte.
Dacă zid s-ar numi
imposibila ta privire
poate să fie vorba
doar despre orbire
strălucirea zâmbetului
scăpat din lesă…
Te privesc
fără să știu cauza
tremurului cărnii
ca și cum vulcanul meu noroios
ar erupe în tot felul de fantezii
cum ar fi păianjenul
cu sâni sub formă de pară
sau zgomotul pândei
sub formă de deget dus la gură
Mă ridic mai sus
decât cineva s-ar putea ridica
pe vârfurile propriilor sale
degete de la picioare.
Și atunci văd cum privirile mele
trec peste înălțimile Himalayei
din tabloul cașerat
pe peretele Agenției de Turism
în timp ce tu îți așezi mâna
peste mâna ieșită în cale
ca o umbră prelungită
deasupra zidului care ne desparte.
ADI CRISTI