POEMUL DIN ZIUA NAȚIONALĂ A UNIRII

 

„Hai să dăm mână cu mână”

Vocile se aud din ce în ce mai pierdut

Un murmur spânzurat parcă

de cântecul unui greier

sau poate de inima ta

 

Tu fiind fata aceea de pe dealuri

sau din inima mea

Dacă trebuie să vorbim despre

Munții care aur poartă

pe când noi cerșeam din poartă-n poartă

 

„Hai să dăm mână cu mână”

cercuri de degete să facem

în urma cărora să fie scrisă

Istoria unei secunde

rămasă pe viață condamnată

 

Din acea secundă a veșniciei

ne-am pus pe tâmplă firul de iarbă

înveșniciți am reușit să murim

în timp ce nemurirea desena

Soarele sub formă de salbă.

 

ADI CRISTI