Încă se mai poartă pe străzi pancartele cu iminentul război! Sunt din ce în ce mai insistent fluturate, scandate. Din ce în ce mai insistent folosite la gross planurile televiziunilor de știri. Rușii sunt în postura inevitabililor atacatori. La cel mai înalt nivel știrea cu începerea războiului, după trei săptămâni de încercări timide, tinde să devină certitudine. Cu un astfel de strigăt se dă stingerea la Casa Albă și tot cu ea, a doua zi, se dă deșteptarea.
Jim Biden se ridică în scări și tot exersează atacul! Vladimir Putin se face că nu înțelege zbaterea de dincolo de ocean. Este aparent confuz. Nu vrea să fie parte din această eventuală lipsă de comunicare. Pentru el totul este clar. Rușii preferă dialogul, în timp ce americanii le tot bagă pe gât atacul la baionetă.
“Ucraina spune că vrea pace, Europa spune că vrea pace, Rusia spune că nu vrea să intervină. Însemnă că cineva minte”, a spus Zelenski la începutul discursului său, în ucraineană.
Anterior participării președintelui ucrainean la evenimentul de la Munchen, au apărut informații că SUA i-au indicat acestuia să rămână în țară. El a amintit că în urmă cu câteva zile o unitate școlară din teritoriul controlat de autostaţie Kievului a fost lovită de un proiectil de artilerie în momentul în care zeci de copii se aflau în imobil.
Armata guvernamentală și separatiștii pro-ruși s-au învinovățit reciproc pentru incident.
“Copiii din școala bombardată nu se îndreptau către NATO, ci se îndreptau spre clase. Unii se îndreptau spre ora de matematică. E trist că își vor folosi cunoștințele pentru a număra proiectilele căzute în curtea școlii sau de câte ori a fost menționată Ucraina la Consiliul de securitate”, a continuat președintele ucrainean.
Cele mai importante declarații ale sale, în continuare:
Alți copii, când vor vedea craterul, se vor întreba dacă lumea n-a învățat nimic din greșelile secolului XX.
E clar că arhitectura de securitate a Europei e aproape distrusă. E timpul pentru una nouă!
A încerca să păstrezi securitatea Europei cu ordinea impusă acum câteva zeci de ani e ca și cum ai încerca să folosești un sirop de tuse în locul unui vaccin anti-COVID.
Ne vom apăra țara cu sau fără ajutorul partenerilor noștri. Ce faceți pentru a ajuta Ucraina nu trebuie privit ca o donație pentru care Ucraina trebuie să implore, ci privit ca o contribuție a voastră la securitatea Europei. Securitate pentru care Ucraina a fost și este ca un scut, de ani de zile.
„În ceea ce privește NATO, ni se spune că ușile sunt deschise, dar nu ni se permite accesul”, a arătat Zelenski, adăugând că, după ani de evitat răspunsul „este timpul pentru a afla dacă Ucraina este sau nu binevenită în Alianța Nord-Atlantică” (…)
Rusia spune că dacă se integrează în NATO, Ucraina ar putea încerca să preia prin forță controlul în Crimeea. Ar trebui (Moscova) să citească textul articolului 5 cu mai multă atenție. Se precizează acolo că este vorba de prevederi defensive și nu despre lansarea de atacuri. Dacă vom prelua din controlul în Crimeea și în estul Ucrainei, o vom face pe cale diplomatică.
Nu avem nevoie să ne spuneți data atacului sau cât de mulți soldați sunt la graniță, ci avem nevoie să se spuneți cât de solidari sunteți cu noi!
Ulterior, într-un dialog cu realizatoarea CNN Christiane Amanpour, Zelenski a reluat subiectul NATO.
„Suntem oameni deștepți, nu suntem încuiați la minte și ne dăm seama că există o distanță între azi și momentul în care Ucraina se va apropia de NATO. Dorim să știm cam cât de mare este această distanță măsurată în ani, zile, ore”, a arătat el.
Referitor la sancțiunile la adresa Rusiei, Zelenski a spus că înțelege că acestea nu poate fi impuse imediat, dar ar prefera ca ele să fie enumerate public, astfel ca rușii să știe ce li se va întâmpla dacă pornesc războiul.
Președintele ucrainean și-a exprimat scepticismul privind un consens asupra sancțiunilor Occidentului față de Rusia și a spus că se teme că nu se va lua o decizie în acest sens nici după eventuala agresiune militară.
Acest tip de retorică, pe care vesticii o folosesc când vorbesc despre Ucraina, este o însăilare de motive, care mai de care mai străine iminentului răspuns pe care Moscova îl așteaptă. Oare de ce trebuie să primească un răspuns la atâtea situații pe care Kremlinul nu și le justifică la rândul său? Cum de ne-au furat Basarabia? Cum de au cotropit teritorii străine, doar pentru că au considerat că acolo ar putea exista interesele Rusiei? De ce să ne gândim doar la mișcările de pe tabla de șah a Europei de până la 1997 și nu de la 1940? Cine stabileşte limita de referință? Evident că interesele din categoria interesul poartă fesul! (sau șapca lui Lenin).
ADI CRISTI