ȚEAPA DEGETULUI TREI

Să ne imaginăm că am ajuns la o răscruce de drumuri. O întretăiere de linii în palma care ne pedepsește sau ne ține în echilibrul, fie el și precar. O bănuială că vom reuși împreună, chiar dacă noi, cei de pe partea bună a lucrurilor, suntem dezinteresați, cu o aleasă îndepărtare de suferința directă. Există ascuns sau în văzul lumii acel Întunecat ce nu ne lasă în pace, care ne ispitește să umblăm la cutia cu chibrituri, scăpărând, scăpărând până la nașterea dezastrului, chiar dacă aceasta nu a fost pusă la cale cu bună știință.
De câteva zile țara lucrează pentru gesturi firești, la urma urmei, dar pline de semnificații. O cană cu ceai, una cu cafea, un sanviş, o sticlă cu apă și zâmbete, multe zâmbete multicolore sau mângâieri pe creștetul copiilor speriați sau treziți din somn. Există pe toate aceste trepte simbolul celui scos din joc, al celui lăsat în afara jocului să aibă răgazul de a se decide: „Cine pe cine urmează? Cine pe cine pedepsește, Cine pe cine? Ce se mai poate întâmpla, ce se mai poate face? Ce anume și cine anume? Pedeapsa de mult nu mai este moartea. Cum de altfel, de mult nu te mai strânge sub formă de recoltă, sub formă de dat, de rugă, de credință împăcată cu sinele celui care se ridică pe verticala crucii.
Deschide fereastra și privesc înspre Ucraina. Spaţiul acela galben albastru în care se simte zămislirea păsării ce și-a rupt un petic de cer și unul de lan de secară.
Fără să vreau zăresc un bătrân alergând pe urmele mele, sugerându-ne să găsim mai încet, să avem bunătatea să-i dăm voie să-și așeze umărul în dreptul umerilor mei și să-i căutăm ochii, acei ochi de vulpe șireată, cu scântei sclipitoare. Mă opresc tresărind și las știrea de presă să mă inunde, cum m-ar inunda fluviu acela subteran, ce mă poartă de mână prin toate porturile ce-mi udă tălpile și mai ales așteptările:
Ruși au lovit Memorialul Holocaustului din Kiev, cel mai mare mormânt comun al evreilor uciși de naziști în Europa
Atacul cu rachete asupra turnului TV din Kiev a lovit și Memorialul Holocaustului Babyn Yar, ridicat pe locul unuia dintre cele mai teribile masacre comise de naziști în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Între 70.000 și 100.000 de evrei, aproape întreaga populație a Kievului, au fost uciși sau au murit din cauza regimului de exterminare.
Anunțul privind bombardarea Babyn Yar a fost făcut chiar de președintele Volodimir Zelenski.
„Ce rost mai are să spunem „așa ceva nu se va mai repeta” timp de 80 de ani, dacă lumea tace atunci când bombele cad pe același loc la Babyn Yar? Cel puțin 5 morți. Istoria se repetă,” a scris liderul de la Kiev.
„Rusia a lansat un atac cu rachete… Acești răufăcători ucid victimele Holocaustului pentru a doua oară,” a scris și Andri Yermak, șeful cabinetului prezidențial.
Natan Sharranksy, fostul șef al Agenției Evreiești, a emis o declarație dură, spunând: „Noi, la Centrul Memorial al Holocaustului Babyn Yar, construit pe cel mai mare mormânt comun al Holocaustului din Europa, lucrăm pentru a păstra memoria istorică după decenii de suprimare sovietică. a adevărului istoric, astfel încât relele trecutului să nu se poată repeta niciodată. Nu trebuie să permitem adevărului să devină – încă o dată – victima războiului,” a afirmat liderul comunității evreiești, citat de The Jerusalem Post.
Se pate că Vladimir Vladimirovici Putin nu mai are nici o gaură în care să se ascundă. După isprava soldaților săi ar trebui să-și strângă jucărelele și să plece acasă. Se pare că jocul pentru el s-a terminat brusc, așa cum a și început.
Lumea întreagă, fără nici o excepție sau chiar și cu acele câteva excepții semnate de ţările dependente de liniștea cu imperiul rus, este împotriva atitudinii lui Putin, în primul rând față de poporul rus.
Acest accent puternic de antisemitism major devine sufocant pentru risipitorul slav dacă cancelaria prezidențială nu transmite un mesaj de regret, față de gafă impardonabilă semnată de neinstruiții săi militari.
Măcelul pe care și-l asumă Vladimir V. Putin este suficient pentru ca umbra Țarului Putin să să fie trasă în țeapa degetului trei de la mâna stângă.
ADI CRISTI