De pe front am adus jurnalul acelor bătălii
în spatele cărora stăteau așezate victimele
în ordinea întâmplărilor
din zori și până-n zorii celeilalte zile
între care somnul nu mai avea nici un cuvânt de spus
nu avea secrete ascunse și nemărturisite
Trecea din când în când câte un copil
înhămat la lacrimile despuiate și pline de degete
cu jumătate de covrig rătăcindu-i prin mâini
cum altădată mamele treceau printre amintiri
bijuteriile familiei din moștenirea
ascunsă-n seiful unei batiste
de regulă
acest copil avea pașii mult mai mici decât erau pașii
mamelor încărcate ca un pom de Crăciun
cu bagaje de strictă necesitate
din care mai ieșea un cap de pisică
sau unul de câine
ordonând astfel averea refugiaților
am fost nevoit să scriu despre acest tip de ziuă
terminată-n spatele unei ferestre
pe care nasul lăsa urme adânci de suspine
iar miezul de nopate parcă era
sigur miez de ziuă pe care tot el
copilul
îl mai frămînta între genele
mototolite de somn.
ADI CRISTI