Chiar dacă nu ți-am auzit niciodată glasul
chiar dacă nu ți-am dat de înțeles că exist
ai făcut din mine un basm plin de crăiese
cu Feți Frumoși cioplindu-și chipul nins
Chiar dacă văd cum te strecori ca o umbră
Chiar dacă nimeni nu te ține de mână
Apari dintr-o dată sub formă de tumbă
Rostogolind răsăritul spre singura lumină
Era de fapt un bec singuratic
La capăt de alee, pe colțul de bancă
Unde zăpada așezată sub formă de cheie
Descuia la nasturi eliberarea din Arcă
Cad fulgi de zăpadă și corpuri secerate
Schijele culcă la pământ lujeri de crin
E semn că se moare la zaruri ce nu sunt jucate
Și oamenii plătesc plăcerea prin chin
ADI CRISTI