Primăvara a început să împartă flori
să respire mirosul inconfundabil
de floare pusă pe mormântul celui ucis
în locul murmurului rugăciunii
ce a adus la aceeași masă
pe ucigaș și pe ucis
mâna care lovește și mâna care se apără
dar niciodată mâna care se predă
sunt oameni care nu au învățat ce este trădarea
care nu au învățat până unde se întinde umbra
care ne apără și umbra care ne devoră
suntem în Mariupol
orașul în care artiștii mor în picioare
sau uită să moară
orașul în care tăcerea se împarte în
libertatea de a ține ochii deschiși
și mâna adusă peste ei
dar nu pentru a-i coborî în nemișcare
ci pur și simplu pentru a ajuta Soarele
să se miște de la Răsărit la Apus.
ADI CRISTI