ORAȘUL PREFĂUT ÎN MOARTEA CARE NU MOARE

 

Primăvara a început să împartă flori

să respire mirosul inconfundabil

de floare pusă pe mormântul celui ucis

în locul murmurului rugăciunii

ce a adus la aceeași masă

pe ucigaș și pe ucis

 

mâna care lovește și mâna care se apără
dar niciodată mâna care se predă

 

sunt oameni care nu au învățat ce este trădarea

care nu au învățat până unde se întinde umbra

care ne apără și umbra care ne devoră

 

suntem în Mariupol

orașul în care artiștii mor în picioare

sau uită să moară

 

orașul în care tăcerea se împarte în

libertatea de a ține ochii deschiși

și mâna adusă peste ei

dar nu pentru a-i coborî în nemișcare

ci pur și simplu pentru a ajuta Soarele

să se miște de la Răsărit la Apus.

 

 

ADI CRISTI