CUIE PENTRU ETERNITATE DE PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Moartea ne pune la colț

când

în imediata ei apropiere

se nasc alți prunci

 

Nu putem noi omorî, cât puteți voi naște

nu putem noi să aprindem lumânări,

cât puteți voi stinge

la fiecare aniversare, la fiecare nuntă

 

Cu fiecare naștere

devenim din ce în ce mai mulți

cum pădurile cresc

și peștii

și numărul mare domină aerul

apăsând bășica de porc

într-un grohăit sinistru

dar viu

 

Ne pierdem în pasul ce te duce înapoi

înainte ca prăbușirea să nască praf

înainte ca zgomotul să-ți ocupe urechile

înainte ca flacăra să fie lumină mai mult

decât arșiță și pustiu…

 

Spaima începe să facă parte din meniul zilnic

se servește la orice și  la oricine

atunci când pasărea plutește deasupra

ca și cum ar fi cătarea care ne fixează

inima care ne bate-n sicriu

cuiele pentru eternitate.

 

ADI CRISTI